Andra fără zahăr, dar cu mult talent

0
andra fara zahar

Blog-ul este un loc unde poți scrie ce vrei, iar persoanele interesate pot să vadă. Din următorul interviu vom afla mai multe despre blog-ul andrafarazahar.ro și despre persoana din spatele acestuia.

Cum te numești și ce vârstă ai? „Andra, ce surpriză, nu? Zelinski este pseudonim literar, dar am să rămân la el, căci dacă îţi spun numele real o să cauţi notele la bac şi o să crezi că am fost o tocilară. Abia ce am împlinit 26 de ani.”

Unde te-ai născut? „În Slatina. La etajul 7 al spitalului, după cum menţionează mama aproape de fiecare dată de ziua mea, pe un ton nostalgic.”

De ce blog-ul tău se numește Andra Fără Zahăr? „Din două considerente. Pentru că nu mi-au plăcut niciodată dulciurile, iar cafeaua o beau amară şi apoi din preferinţa pentru adevăr. L-am găsit potrivit pentru stilul meu de a spune lucrurile, direct, franc şi fără glazură.”

Când te-ai decis să-ți creezi propriul blog? „Cred că acum vreo 4 ani şi puţin.”

Cum ți-a venit ideea? „Să ştii că nu a venit aşa, ca o revelaţie. Eu scriu cam de când sunt mică şi toate textele de până la blog le-am pierdut prin telefoane şi laptopuri. O prietenă a venit cu ideea unui blog, tocmai pentru că mă văzuse supărată că am pierdut iar textele şi hocuspocus, a apărut pe wordpress în noaptea aceea.”

AndraFărăZahăr.ro este despre bărbaţi, femei şi interacţiunea dintre ei

Despre ce este blog-ul tău? „Despre bărbaţi, femei şi interacţiunea dintre ei, în mare parte, însă mai sunt articole şi despre societate, despre prejudecăţi, despre ce se mai întâmplă prin vieţile noastre în contextual actual.”

De ce ai ales blog-ul, ci nu vlog-ul? „Pentru că scrisul este o relaţie intima cu mine însumi. Nu am ales să fac un blog cu scopul de a fi citit neapărat, erau trăirile mele şi întâmplarea a făcut ca lumea să rezoneze cu ele şi să le distribuie. Eu nu sunt un exemplu bun de blogger, nu am fost constantă în postări, am avut şi luni întregi în care nu am scris nimic, iar bloggingul înseamnă să fii constant, să postezi periodic, conform unui plan. Astfel că nu mi-am dorit o interacţiune directă cu publicul aşa cum presupune vloggingul şi nici nu cred că m-aş fi priceput la asta.”

„Scriu despre asumare, despre lipsa ipocriziei”

Ai avantaje sau dezavantaje din faptul că scrii despre ceea ce-ți place? „Să spui adevărul oamenilor este ca şi cum ai fi un ceas deşteptător care sună când ţi-e somnul mai dulce. Multora nu le place să fie treziţi din somnul lor confortabil, din realitatea lor dulce de acolo, astfel că reacţiile lor nu au întârziat să apară. În afară de înjurături, nu pot să spun că am avut mari dezavantaje, ci dimpotrivă, oamenii s-au triat de la sine, au rămas doar aceia care contează şi am ajuns să cunosc persoane minunate din toate colţurile ţării sau din afară. Am legat prietenii, am obţinut colaborări frumoase prin blog, dar am fost şi înţeleasă greşit. Sexul este unul dintre subiectele abordate pe blogul meu, însă nu despre asta scriu. Ci despre asumare, despre lipsa ipocriziei, despre lipsa inhibiţiilor şi încrederea în propria persoană, raportate (şi) la sex şi sexualitate. Am fost stigmatizată, da, însă nu îmi pasă, fiecare pricepe atât cât îi permite nivelul şi sunt de înţeles şi reacţiile lor agresive atunci când atentezi la credinţele lor adânc înrădăcinate.”

Ce impact crezi că are blog-ul tău asupra cititorilor? „Când cineva intră pe blogul meu, există două variante: ori mă dispreţuieşte, ori mă urmăreşte mai departe. În orice caz, o emoţie le provoacă sigur textele mele. Eu sunt fericită că se întâmplă asta, nici nu mai contează dacă e pozitivă sau negativă. În general primesc mesaje pozitive, cu mulţumiri, mai ales de când am scos prima carte. Câteodată mă copleşește realmente când văd că, fără să vreau, fac schimbări prin vieţile oamenilor. Nu m-aş fi gândit niciodată. Oamenii îşi pun vieţile într-un mail şi mi-l trimit, iar eu mă simt ca un cerşetor în mâna căruia stau nişte nestemate nemeritate. Este un sentiment greu de descris când vezi că inspiri atât de multă încredere, dar este în acelaşi timp şi o mare responsabilitate care câteodată mă sperie.”

Te așteptai să ai succesul acesta? „Nu, niciodată. Nici nu am urmărit asta, s-a întâmplat pur şi simplu.”

Care a fost cel mai mare număr de cititori? „Nu aş şti să îţi spun exact, cred că în jur de 300 mii de vizitatori unici.”

La ce articol? „Am avut mai multe articole care au devenit virale, despre înşelat, despre femeile care caută doar bani, dar cel mai citit este de departe faimosul articol despre sexul oral, lucu faţă de care am sentimente mixte. Pe de-o parte, prin el am ajuns la mulţi oameni care au devorat tot blogul apoi, pe de altă parte a fost şi multă risipă de trafic cu oameni care nu au înţeles nimic, amatori de pornografie şi nu de citit.”

AFZ Publishing și editură online, cu latură caritabilă

Ți-am văzut blog-ul și am observat că în secțiunea „CINE SUNT?” te prezinți. Ai putea să te prezinți din altă perspectivă? „Nu ştiu dacă îmi displace ceva mai tare decât să vorbesc despre mine sub formă de prezentare. Nu am ştiut niciodată ce ar trebui să spun. Sunt scriitoare, blogul a rămas în plan secundar. De curând am înfiinţat şi editura AFZ Publishing, iar acum scriu la volumul doi din „Nemernici Necesari”. Urmează încă un proiect din 2019, o librarie online care va avea si o latură caritabilă, prin aceea că va susţine şansele elevilor din zona rurală, din judeţul Olt, prin donaţii de cărţi şi campanii împotriva abandonului şcolar. Pe toate le fac de aici din Slatina, asta când nu călătoresc în căutare de inspiraţie. Iubesc toamna, agendele şi stilourile. Încerc să fac mereu cam tot ce îmi e frică să fac, aici intră şi proiectele de mai sus. Îmi plac oamenii, însă nu îmi place să iau prea mult parte la acele nulităţi din viaţa lor de zi cu zi, acele lucruri despre care nu vor vorbi peste ani, prefer sa le ascult istoria şi să mă retrag. Cam asta sunt eu, nu există diferenţă între cine e Andra şi ce face Andra.”

În introducere spui „pentru că amândouă am fost singure și știm ce înseamnă”. De ce te consideri singură? „Eu sunt un om care se bucură de singurătate, o găsesc necesară şi plină de sens, asta nu înseamnă că sunt permanent singură sau izolată. Cu toate astea, acolo mă refeream la momentul când ne dorim relaţii care întârzie să apară şi singurătatea devine apăsătoare. Am scris un articol pe tema asta, se numeşte „Curaj, femeie singură. Oricum ce a mai rămas din curaj, le-a rămas femeilor”. Poate vei avea plăcerea să îl citeşti.”

Din „CINE SUNT?” reiese ca ești o femeie superioară. De ce? „Este un text literar aşa că te rog să îl tratezi ca atare.”

Am observat că studiezi Hipnoza Ericksoniană. Ne poți spune mai multe despre aceasta? „Da, am urmat un curs de hipnoză şi regresie. Am avut o perioadă în care am fost fascinată de subconştient şi m-am avântat în zona asta de dezvoltare personală praticând Hipnoza, NLP, ThetaHealing. Pot spune liniştită că sunt cursant de meserie. Hipnoza este încă un subiect care sperie, deşi nu ar trebui, căci nu este ce vezi prin filme. Eşti conştient pe parcursul procesului, într-o transă uşoară unde ești mai lesne de programat decât atunci când gândeşti la foc automat, mintea ta se relaxează şi primeşte sugestii menite să schimbe anumite comportamente nocive. Sună ca şi cum aş vorbi de calculatoare, însă subconştientul nostru funcţionează pe bază de programe, exact ca unul. Sigur, lucrurile nu sunt atât de simple, însă discuţia este destul de vastă şi detalii ar fi multe, dar este o experienţă interesantă şi sunt mulţi oameni care au renunţat la fumat prin hipnoză sau au depăşit frici cum ar fi cea de vorbit în public etc.”

Fericirea „înseamnă ceai şi şosete flauşate într-o zi rece, înseamnă miros de mandarine şi îmbrăţişări”

Ce înseamnă fericirea pentru tine? „Înseamnă ceai şi şosete flauşate într-o zi rece, înseamnă miros de mandarine şi îmbrăţişări, linişte şi săruturi. Înseamnă locuri noi, neaşteptat de magice, pe care le găseşti atunci când te rătăceşti ori oameni dragi la adăpost şi discuţii pline de complicitate. Zâmbetul bunicilor când le spui „sărutmâna pentru masă”, mirosul de pandişpan al mamei şi alinturile ei, sau fericirea câinelui când bagi cheia în uşă şi apoi sare pe tine de parcă nu v-aţi fi văzut de ani. Dimineţi în care te trezeşti cu obrazul mângâiat de soare şi băi fierbinţi după o zi în care ai muncit la visul tău. Fiecare carte ieşită din tipar şi mesaje de mulţumiri, glumele lui tata şi bucuria lui, ori fiecare amintire legată de acestea. Asta e fericirea pentru mine.”

Pozele de pe blog sunt cu tine? „După întrebarea de mai devreme, asta a venit ca o palmă de trezire. Nu, evident că nu, le găseşti lesne în Google.”

Ai avut relații pe care le regreți? „Relaţii cu totul nu, însă mă mai încearcă din când în când câte un regret că poate ar fi trebuit să pun punct mai devreme, că poate am insistat prea mult acolo unde nu trebuia, sau am cerut oamenilor ce nu ar fi putut niciodată să ofere.”

Te aștepți ca blog-ul tău să aibă un succes și mai mare pe viitor? „Blogul a fost rampa de lansare pentru mine, succesul îl aştept de la cărţi, editură şi librărie.”

Cum te putem contacta? „Facebook: Andra Zelinski, Instagram: andrafarazahar, sau andrafarazahar@gmail.com.”

Dorești să adaugi ceva? „A fost o plăcere. Iubesc întrebările pentru că atunci când răspund cuiva, îmi răspund şi mie şi le găsesc un instrument bun de autocunoaştere, ori de reamintire că sunt pe drumul cel bun. Multă vreme am avut dubii în legătură cu asta. Mulţumesc pentru interes, ne vedem în online. Ah, şi să nu uit, aştept cu mare drag pe toţi aceia care vor să ia parte la proiectele mele. Blog, editură, librărie, social media. De asemenea, aştept pe mail manuscrise, fragmente, încercări de bloguri, orice. Pe curând!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.