O poveste cu zâne

0
marina iova

Au fost odată ca niciodată niște inimi verzi, pline de speranță și dornice să bată la unison pentru visul lor. Pulsul de smarald se răspândea tot mai mult, se ridica și cucerea alte și alte inimi care aveau să învețe să fie verziadică să fie nobile, însetate de cunoaștere și de morală. Și așa se născu C.N. „Ion Minulescu” locul poveștii cu zâne a adolescenței noastre.

Așa începe și călătoria mea în colțul verde, de basm, de pe strada Basarabilor. Da, basmele pot fi și reale, însă doar atunci când ai curajul să le lași să devină asta. Acum zgripțuroaicele s-au transformat în grupul ăla de fete care îți tot pun bețe în roate. Zmeii au rămas aceași furăcioși, doar că de data asta fură inimi și le pun pe raftul cu trofee. Iar balaurii cu șapte capete există, doar că acum s-au micșorat și mai nou au doar șapte fețe, capetele fiind demodate.

Iar tu rămâi, evident, Făt-Frumos, fie că ești băiat sau fată, și lupți pentru regatul tău, adică pentru tine și visurile tale. Te zbați să îți faci tovarăși de drum, și mergi zece mări și zece țări până la baie, cel mai primejdios drum atunci când ești timid. La clasă ai zâne bune care te ocrotesc, poate și împărați Roș, dar ei sunt doar o parte din călătoria către maturizare. Întregul drum către maturizare este de fapt liceul.

Nu merită să vezi imperfecțiunile vieții de liceean. Liceul nu e dramă, însă are la fel de multe încercări pe cât și întâmplări fericite. Și basmele sunt pline de chipuri fioroase și bătălii. Important e să nu uiți că toate basmele au un final fericit pentru care trebuie să lupți. Cu toții am trecut prin asta, iar la CNIM admir faptul că ne dă posibilitatea să o facem cu stil.

Mă face să cred în basme și să cred că bunătatea există în fiecare dintre noi. Ne învață că noi suntem o familie verde, indiferent că vrem sau nu. Nu sunt gânduri care vin din capul unei Miss Boboc sau al unei fete populare, de fapt astea sunt gândurile unei fete simple care a trebuit să se lupte cu timiditatea și frica ce o țineau legată. Iar tot ce a trebuit să facă a fost să iasă din bancă și să pornească în călătoria ei.

Sunt gânduri din capul unei fete pe care liceul a făcut-o să înțeleagă că nu suntem mereu într-o competiție și că schimbarea trebuie să vina de la fiecare dintre noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.