Trupa de teatru „Arthesium”, a Colegiului Național „Ion Minulescu”, a câștigat trofeul cel mare al Festivalului Național de Teatru Școlar „Niște țărani” de la Văleni.
Pentru a-i cunoaște mai bine, am mers la ei în liceu și am vorbit cu doamna Magda Jagă, coordonatorul trupei și tinerii actori Teodora Valentina Cocoșilă, 18 ani, de la clasa a XI-a I, Alexandru Oneață, de la clasa a XII-a J și Maria Bianca Bolboașă, de la clasa a IX-a A.
Sunteți singura trupă de teatru din liceu?
Magda Jagă: „Mai există și alte trupe în liceu, dar sunt trupe la nivel de clasă, noi suntem singurii la nivel de colegiu.”
La câte concursuri ați fost?
Magda Jagă: „Am fost la foarte multe festivaluri, cum ar fi „Să râdem azi” de la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”, la festivalul de la Văleni în fiecare an, la București la un festival organizat de Colegiul Național „I.L. Caragiale”.”
Care este premiul de care sunteți foarte mândri?
Magda Jagă: „Suntem foarte mândri de trofeul de la Văleni, unde nu ne așteptam să câștigăm. Am luat marele premiu, Alexandru Oneață a luat premiul pentru monolog liceal, iar Bianca Maria Bolboașă a luat premiul pentru cea mai bună interpretă. Echipa care a câștigat trofeul este formată din Teodora Cocoșilă, Ina Țonea, Ionela Țancu, Anca Dinu, Geanina Badea, Andrei Ciprian, Mitică Grigore, Violeta Florița, Andrei Florescu, Edi Stancu și Radu Mitrofan. Piesa a fost o creație originală a mea, o pantomimă care reiterează tradiții și obiceiuri și care se sfârșește cu o nuntă.”,
Cât lucrați la o piesă?
Magda Jagă: „Am lucrat o lună numai la muzică și m-au ajutat foarte mult Ionuț Purcea și Andrei Fieraru, directorul Școlii Populare de Arte și Meserii Slatina, Adi Fieraru, iar cu trupa am lucrat aproximativ două luni de zile. Mai mult, copiii lucrează numai înainte sau după ore, nu lipsesc de la clasă.”
Cine realizează decorurile?
Magda Jagă: „Noi le facem. În funcție de piesa pusă în scenă avem decoruri noi, finanțăm activitățile din fonduri proprii.”
Unde ați vrea să ajungeți?
Magda Jagă: „Vreau să îi duc la cât mai multe concursuri naționale, noi am avut un parteneriat și cu Liceul ”Ion Luca Caragiale” din București, care organiza un festival de teatru. Ne place foarte mult la Văleni, în special pentru că vin actori foarte mari, fiind un festival sub patronajul Maestrului Dinu Săraru.”
Ce simțiți când faceți teatru? De ce faceți asta?
Teodora Cocoșilă: „Am făcut teatru să demostrez că pot și se poate să faci ceva diferit în liceu. În același timp te schimbă și maturizează, pentru că treci prin diferite roluri. Am avut un rol de babă și cred că m-a transformat puțin, pentru că am trecut prin niște etape complicate.”
Alexandru Oneață: „Fac asta pentru că îmi doream să fac teatru. Așa cum se spune, în teatru trăiești mai multe vieți, nu doar a ta și experimentezi mai multe personaje. Cel mai important este că preiei lucrurile cele mai contrastante de la aceste personaje, iar după ce joci, rămâne ceva din ele în tine. Atunci când treci prin mai multe roluri începi să te depersonalizezi puțin, dar este o depersonalizare pozitivă pentru că îți îmbunătățești sinele, capeți ceva în plus, ajungi să fii la fel ca personajul, tinzi puțin să fii la fel de bun sau înțelept ca acesta. Este foarte interesant, iar emoția de a te urca în fața unui public, de a lua emoțiile lor și a le trece prin filtrele proprii, merită.”
Bianca Bolboașă: „Eu nu am fost niciodată obligată să fac ceva, nici profilul nu mi l-au ales părinții, dar simt că arta o fac cu cea mai mare pasiune, este plăcerea mea. Pe scenă sunt cu adevărat eu, nu mai sunt o fată timidă, sunt o altă Bianca.”
Cu intrați în pielea personajelor?
Teodora Cocoșilă: „Mie mi-a luat destul de mult să intru în pielea anumitor personaje. Anul trecut am muncit mult la piesă și am jucat-o de foarte multe ori pentru că trebuia să ne obișnuim cu personajele jucate. Eu eram stereotipul unei babe văduve care își plânge soțul, apoi se duce la spovedit, îi face avansuri părintelui și se plânge tot timpul. Trebuia să fiu bipolară, lucru care este destul de complicat. Tot timpul m-am gândit că trebuie să trec acest comportament prin profilul personal și este foarte greu pentru că ajungi să visezi personajul, te gândești cum ar fi dacă? Trebuie să simți pierderea unui soț, îți pui întrebări, ce simte femeia în momentul respectiv? A durat foarte mult, iar apoi a durat la fel de mult să ies din starea respectivă, să mă mut pe alte tipare de rol. Și acum mi se întâmplă, la școală, să am ticuri din piesa respectivă.”
Alexandru Oneață: „Ca să intru în pielea personajului îl analizez din mai multe puncte de vedere. Când am început să joc teatru urmăream un actor american care vorbea despre teatru și am prins o lecție „Cum să intri în pielea personajului?”. Mi-am dat seama că poți să îți pui întrebări, să descoperi mai bine personajul pe care îl interpretezi: ce îi place, displace, cum se simte bine, ce tip de vestimentație adoptă, cum e psihicul lui, este agresiv, liniștit? Cel mai important este să studiezi dacă personajul tău este o personalitate reală. Când am vrut să pun în scenă un astfel de personaj i-am studiat îndeaproape istoria, ce a făcut în timpul vieții, cum se comportă cu sine, cu cei din jur, care era atitudinea pe care o lua în diferite ipostaze. Ajungi să empatizezi cu personajul respectiv.”
Bianca Bolboașă: „Prima dată a fost groaznic, mai ales la un rol în care trebuia să mă cert, eu fiind o persoană foarte liniștită, nu știam cum să mă cert. Dar atunci am învățat să analizez foarte mult oamenii, am găsit tiparul personajului respectiv lângă mine și am reușit să interpretez foarte bine rolul. Altă dată nu îmi ieșea o voce groasă de babă și atunci m-am dus la o mătușă, am înregistrat-o cum vorbește și am încercat să o imit.”
Magda Jagă: „Pentru noi a fost o reușită această piesă de care au vorbit copiii. Anul trecut am luat cu ea marele premiu la „Să râdem astăzi”, în juriu fiind domnii Nicu Popa și Remus Iordache.”
La ce lucrați acum?
Magda Jagă: „Deocamdată suntem în pauză, până în toamnă. Atunci o să avem preselecții pentru completarea echipei deoarece șase inși vor pleca la facultate. Se pot înscrie numai elevi din Minulescu.”
Slatina este un oraș potrivit pentru teatru?
Magda Jagă: „Deocamdată nu, publicul nu este educat, gustă în special comediile, iar dacă pui în scenă o piesă profundă este mai greu.”
Câți dați la teatru?
Magda Jagă: „Nu au fost foarte mulți care să dea la teatru.”
Teodora Cocoșilă: „Eu nu dau la teatru, pentru că nu îmi asum riscul de a munci un an de zile, să cheltuiesc foarte mulți bani pe meditații, iar la admitere să pierd pentru o chichiță.”
Alexandru Oneață: „Nici eu nu o să dau la teatru, dar merg pe principiul că poți să faci teatru și fără facultate. Cred că facultatea de teatru înseamnă să lucrezi excesiv la un rol, să joci cu cineva mai experimentat ca tine, etc.”
Le recomandați colegilor mai mici să încerce teatrul?
Teodora Cocoșilă: „Le recomand doar dacă au timp să poată să participe (pot să aibă repetiții la ora 9 dimineața, sau seara), să aibă chemare și să le placă. Mai mult, să facă față reacțiilor celor din jur și antrenorului. În plus, parcă îți crește stima de sine când primești felicitări pe holurile școlii, după o piesă reușită.”
Alexandru Oneață: „Eu le recomand doar dacă fac asta din pasiune, dacă își doresc cu adevărat să o facă și nu urmăresc un câștig nici material, nici de creștere a notorietății, de genul am primit 20 de likeuri în plus pe Facebook. Trebuie să fie stabili psihic și emoționali, pentru că poate fi foarte ușor să cedezi.”
