Până în septembrie, Sublocotenentul Claudia-Elena Bucă, absolventă a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, în vârstă de doar 24 de ani, a fost comandant de pluton la Unitatea Specială 30 București unde a avut în subordine nu mai puțin de 25 de bărbați.
Realizată profesional, reușind să își împlinească visul, Claudia a dărâmat orice tipar și a devenit un model pentru tinerii nesiguri pe sine și pe visurile lor. În prezent ocupă funcția de Ofițer de Relații Publice în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Olt.
A fost un vis, sau o pură întâmplare?
A fost în adevăratul sens al cuvântului un vis.
Ce v-a făcut să vă doriți această meserie?
Am văzut totul ca pe o provocare și pot spune că îmi plac provocările. Mi-am dorit doar să pot face ceva din asta. Nu am avut persoane foarte apropiate cu care să vorbesc despre ceea ce presupune într-adevăr o carieră în domeniul jandarmeriei, și nu neapărat jandarmerie, cât și în domeniul militar.
V-ați simțit vreodată complexată având în vedere că din exterior, jandarmeria este văzută ca o meserie pentru bărbați?
Nu neapărat. Sinceră să fiu în ultimii ani această meserie nu a mai fost văzută chiar ca o meserie pentru bărbați, din ce în ce mai multe femei fiind prezente în acest domeniu și formând, împreună cu bărbații, o echipă bună.
V-ați simțit vreodată inferioară colegilor de sex opus?
Nu ai de ce să te simți inferior, formându-ți o echipă, un colectiv, va apărea completarea reciprocă, unde punctele tale tari devin completarea punctelor slabe ale coechipierului.
Care au fost adevăratele impedimente ale carierei?
Nu pot spune că am o carieră suficient de lungă încât să fi întâlnit atât de multe impedimente. Însă a lucra cu oamenii este într-adevăr un lucru dificil, dar nu îl pot considera un așa mare obstacol. Situațiile diferă și indiferent de gravitate, depinde foarte mult de reacția unui om. Ca jandarmi încercăm cât mai mult să comunicăm cu oamenii, să liniștim temperamentele mai dificile. Porblemele lor pot fi de orice natură, iar în esență ei nu vor lovi în oamenii „îmbrăcați în uniformă”, ci indirect în toate instituțiile publice, arătându-și nemulțumirile și față de acestea.
Cine v-a susțiut și cine v-a descurajat?
Nu am fost descurajată de nimeni atât de rău încât să ajung în punctul de a renunța la ceea ce îmi propusesem, iar când a fost vorba de susținut, pe primul loc a fost și este în continuare familia. Singurele momente în care am fost descurajată au fost clipele de confuzie, în care nu eram sigură dacă îmi dorescu cu adevărat asta.
Care sunt avantajele și dezavantajele carierei?
Avantajul este faptul că lucrez cu oamenii, reușind să învăț să interacționez cu mai multe tipuri de persoane, iar principalul dezavantaj este timpul, neavând un program fix. Trebuie să fii 24/24 de ore în alertă. Indiferent de ce se întâmplă, poți fii sunat la orice oră, în orice zi, oriunde te-ai afla.
A existat vreo situație care să vă marcheze literalmente viața?
Da, a fost o situație care m-a marcat și își lasă amprentele în continuare: moartea tatălui meu. Cu toate astea, fiind în anul întâi de facultate la acea vreme, m-am încurajat, și m-am gândit doar la faptul că nu și-ar fi dorit să eșuez. Am reușit să mă ambiționez și să merg ușor, ușor mai departe.
Cum acționați în cazuri critice?
Sinceră să fiu e foarte greu de spus pentru că apar situații limită unde trebuie să pui în practică intuiția și experiența. M-am întâlnit și cu astfel de situații, dar cel mai important este lucrul în echipă. Într-o astfel de instituție, unde pur și simplu ieși pe stradă și ești expus oricărui pericol din orice parte și în orice moment, foarte mult va conta sprijinul colegilor. Nu te vei putea descurca singur în nici o situație de genul acesta.
Cum vedeați această meserie și cum este de fapt?
Mi-am imaginat-o ca pe o meserie palpitantă, și este, într-adevăr, o meserie foarte palpitantă. Nici o zi nu seamănă cu precedenta. Fiecare clipă aduce noi provocări.
Ce înseamnă de fapt „a fi jandarm” cu adevărat?
Disciplină și respect.
Ați păstrat legătura cu vechile pasiuni?
E mult spus „pasiune”, dar îmi place să călătoresc, să fac mișcare. Am fost în echipa școlii de baschet. Mi-a rămas pasiunea pentru sport, plimbări. Însă e greu, fiindcă timpul trebuie împărțit foarte strict, dar un echilibru nu este imposibil.
Sunteți împlinită pe plan personal și profesional?
Da, cu siguranță, mai ales că nu sunt înaintată în vârstă, abia terminând școala, iar până la momentul acesta totul decurge așa cum trebuie.
V-ați vedea făcând altceva pe viitor?
Nu. Cu siguranță nu m-aș vedea făcând altceva, tot ce îmi doresc fiind aici. Să perseverez, să evoluez, să clădesc într-adevăr o carieră militară.
Claudia recomandă tinerilor să urmeze o carieră militară (deși este o meserie solicintantă) dacă își doresc cu adevărat acest drum. Sfatul pe care îl oferă este: „Pregătiți-vă intens pentru că cele mai frumoase împliniri sunt realizate prin muncă”.
