Clubul Interact Slatina s-a format în 2 martie 2015 primele întâlniri având loc chiar din iarna anului 2014, începând cu luna decembrie. Clubul își propune să angreneze tinerii în proiecte de voluntariat.
Membrii clubului nu sunt numai persoane cu suflet mare care vor să-l ajute pe cel de lângă, ci sunt pictori care cu măiestrie, seriozitate și sudoare pictează zâmbete pe fețele celor care au uitat să zâmbească. Fiecare persoană de acolo se mobilizează și-și fură din timpul liber pentru a face ceva din pură plăcere, aceste persoane reprezentând aripile noii generații.
Andreea Cristina Știrbescu, președintele clubului ne va răspunde la câteva întrebări.
De ce ai vrut să vii la Interact și nu la alt club de voluntariat? „Am intrat în club când aveam 12 ani, mai exact când s-a înființat clubul și nu intenționam neapărat să fac voluntariat. La început nu știam despre ce e vorba, am vrut să merg la întâlniri, am văzut că este interesant și am decis să continui.”
Cum a fost pentru tine să ocupi funcția de președinte? Ce ți-a plăcut și ce nu? „Deocamdată sunt la începutul mandatului, așa că nu aș putea neapărat să îmi spun părerea, dar cred că nu o să fie ceva neplăcut. Mă bucur că am avut ocazia să ocup această funcție deoarece am o anumită autoritate și pot schimba anumite aspecte ale clubului.”
Ce ai spune cititorilor să-i convingi să vină la club? „Consider că ajută foarte mult la dezvoltare personală și spun asta din experiență proprie. Pe lângă faptul că ai bucuria că îi poți ajuta pe cei care nu au o situație atât de bună, ai ocazia să cunoști o mulțime de oameni noi, să înveți să te exprimi liber și să socializezi.”
Care a fost cel mai mare proiect derulat până acum sau care va urma? „Am avut mai multe proiecte care s-au desfășurat în fiecare an, dar cred că cel mai important ar fi <Tinerii au talent>, un concurs de talente pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, care încurajează noile talente și tot o dată este un prilej de a strânge fonduri. A avut până acum trei ediții care s-au desfășurat la nivel local, însă pe viitor dorim să obținem fonduri pentru a-l organiza la nivel național.
Cum te-ai simțit când mergeați la bătrâni sau la copii? „Nu cred că poate fi exprimat în cuvinte! Felul în care reacționează spune tot. Bucuria de pe fața lor când primesc și cel mai mic lucru este neprețuită. Când am vizitat bătrâni, câțiva ne-au confundat cu copiii lor. E ceva care te mișcă…”
Cum e în interior? Sunteți un grup strâns sau există doar relația de colegialitate? „Am creat multe prietenii, însă majoritatea membrilor au terminat anul acesta liceul și au părăsit clubul. Sper că noii membri să fie la fel de deschiși și să putem fi mai mult decât așa ziși colegi.” După părerea mea, clubul Intercat nu este un club oarecare, este un loc în care pictorii de zâmbete se strâng, discută, muncesc și-și duc misiunea până la capăt fără a aștepta ceva în schimb, așa că ce ar fi să vii și tu să fii unul dintre ei ? Semnat unul dintre pictori 🙂