Femeile sunt programate genetic să aibă nevoie de atenție, multă atenție, atât de multă că trebuie să mai căutăm niște atenție și pe lună, pentru că asta de pe pămant nu prea ne mai ajunge.
Dragi cercetători, asta e un motiv pentru care ar trebui să ne speriem, nu zic că încălzirea globală nu e o treabă nasoală, dar tu te-ai confruntat vreodată cu o femeie nemulțumită? Îți zic eu că dacă încă îți mai faci griji de cum se topesc niște ghețari, sigur nu ai avut alături o femeie care nu știe cu ce să se îmbrace. Aia problemă de mărimi colosale, acolo să vezi calcule matematice ce implică culori și materiale, și să vezi tu cum nimic din ce are ea nu se potrivește.. Acolo se fac cele mai mari lucrări de cercetare, stau femeile la cercetat în magazine și câte trei schimburi de 8 ore. Ce să mai, clar ăia de pe la Geneva care încearcă să descopere cum căcat a apărut Universul au o muncă de 1.000.000 de ori mai ușoară decât a cercetătorilor de sex feminin ce caută o soluție pentru „NU AM CU CE SĂ MĂ ÎMBRAC!”. Asta e problema la care omenirea trebuie să găsească urgent un răspuns că altfel s-a cam terminat distracția pe aici. Da, știu ce ai acum în cap, știu că vrei să dai cu mine de pereți că am îndrăznit să spun că problema „NU AM CU CE SĂ MĂ ÎMBRAC!” e cea mai gravă de pe pământ. Adică până la urmă cum îmi permit eu să spun că descoperirea leacului pentru cancer, încălzirea globală sau faptul că rămânem fără resurse sunt mai puțin importante decât problema hainelor unor femei. Înainte să îți iei tălpășița de pe blogul ăsta și să le povestești prietenilor/prietenelor tale cât de nasol e martalogul ăla care deține MIMBlogul, lasă-mă să îți explic de ce văd eu lucurile așa.
Bun, exemplu: Un cercetător de sex feminin extrem de inteligentă, care este la un pas de a descoperi remediul pentru cancer, nu, nu remediul, asta e prea puțin. Deci femeia asta mai are puțin și descoperă pastila care în momentul în care a fost luată șterge cancerul din corp cum ștergi tu istoricul de la Chrome după o sesiune bună de porn. Deci până aici reușești să înțelegi că ea e pur și simplu un geniu trimis de extratereștrii pe pământ ca să ne salveze pe noi, ca ei să poată să vină mai târziu și să ne transforme în sclavi {nu îmi judeca imaginația, nu m-am apucat de scris doar de dragul de a o face, ai răbdare până la capat 🙂 }. Ei bine, dragul meu cititor, acum poți să îți imaginezi că această femeie nu o să meargă într-o zi la laboratorul ei mega sofisticat, undeva prin Area 51, pentru că nu are o pereche de pantofi care să se potrivească cu bluza aia roșie. Și ca să fie cireașa de pe tort, aia ar fi fost ziua în care toate elementele erau perfect sincronizate și la finalul căreia pastila “Cancer dispari” era gata. Acum înțelegi ce a vrut să spună autorul?
Hai să scăpam de partea cu hăinuțele și să revenim la “oitele” noastre care au nevoie de atenție. Care e de fapt treaba cu atenția, păi e la fel de simplă ca ăia 10.000 de ani de medicină, ideea e că unei femei trebuie să îi dai atenție, că dacă nu îi dai, și ea e puțin mai dezghețată așa, hop pleacă să își caute “doza” în altă parte. Fază e că totuși trebuie să ai grijă câtă licoare din asta magică îi dai, că poate face supradoză și ghici ce, hop pleacă. Deci noi, bărbații, trebuie să devenim niște „bucatari” perfecți ai atenției, orice picătură în plus sau în minus, duce la un dezastru ce se ridică la amploarea celui de la Pripeat (dacă nu știi care e ăla ia și caută pe Google, o să ai o surpiza).
Bun, deci se dau următoarele exemple:
1.Tu ești extrem de ocupat din diverse motive (în exemplul ăsta nu contează dacă ți-o arzi 18 ore la muncă sau 18 ore la curve, e irelevant), astfel din cauză că de abia ai timp de tine, nu prea mai ai timp să îi acorzi o grămadă de atenție așa cum o făceai în trecut. Ei bine, ăsta e momentul în care radarul de atenție se activează (femeia vine cu radarul ăsta pre-instalat și el apare imediat cum simte că gradul de atenție primită este sub nivelul minim) și ăsta își face al dracului de bine treaba, imediat găsește pe altul dispus să își ofere toată atenția pe care o mai are iubitei tale (fetelor aveți grijă, de cele mai multe ori atenția aia are un singur scop, fix ăla care vă dezgustă pe voi cel mai mult, da, da, ăla cu sexul). Acum există două căi de ieșire, fie o să apară o aventură de după colț și o să dispară rapid, caz în care e posibil să îți mai salvezi relația. Varianta a doua e aia mai nasoală, tipul se îndrăgostește de a ta…iubita, a ta…iubita de a lui (nu iubită), iar tu rămâi doar cu a ta (nici aici nu completezi cu iubită) și cu mâna preferată. Life sucks sometimes.
2. Celălalt exemplu tratează varianta în care tu bagi în iubita ta o supradoza de atenție. Stai liniștit că și varianta asta are un final trist pentru tine, dar în asta nu ești înșelat.
Să zicem că ești genul de bărbat care îi da flori dimineața, la prânz și seara, de parcă ești doctor și i-ai prescris tratament pe bază de trandafiri. Îți dai seama că la început o să I se pară mega drăguț, și o să te iubească și mai mult (doar pe moment, nu te impacienta). Nasolica e că după primele 3 luni o să se cam plictisească de treaba asta, o să încerce să îți zică pe ocolite că nu mai e nevoie sa aduci flori, aveți deja o gradina in apartamentul vostru de la etajul 5 si ea nu găsește un grădinar dispus sa urce atâtea etaje. Tu o sa înțelegi si o lași mai moale cu florile, dar pe aia de seara tot o aduci, e la fel de sfanta precum rugăciunea de la cina.
Ideea cu toate aceste „mici atenții care conteaza” e ca va veni momentul in care ele nu o sa mai fie dragute ci chiar stresante , crede-mă o sa se întâmple, ea o sa se simta sufocată. Știi ce se intampla când o femeie se simte sufocată, mai sta putin de dragul tau si după fuge precum o pasare care tocmai a scapat din colivia in care a fost captiva timp de 10 ani.
