„Jumătatea există doar în mintea noastră. Adică, teoretic. Practic, însă, există oameni altături de care ne place să ne petrecem timpul, fiindcă putem fi asemănători din punct de vedere rațional”, spune Andreea Fieraru, elevă în clasa a XI-a. Să fie oare adevărat?
Sunt o mulțime de oameni în această lume care nu şi-au găsit încă jumătatea. Opiniile sunt împărțite în funcție de persoanele care-şi spun povestea.
„Persoanele care sunt încă singure şi care spun că nu-şi găsesc jumătatea au propriile lor poveşti de viață, pe care le mărturisesc destul de greu. Un impediment în găsirea jumătații este neîncrederea în sine. Persoanele care se inhibă şi care n-au încredere în forțele proprii, riscă să rămână singure”, afirmă psihologul școlar al C.N.V. „Nicolae Titulescu”, Carmen Popescu.
Mihaela Dinu, elevă a Colegului Național Vocațional „Nicolae Titulescu”, afirmă: „Unii nu-şi găsesc jumătatea de frică să nu fie răniți. Teama că celalalt nu l-ar putea accepta cu defectele și complexele pe care le are, îl face pe individ să nu-şi mai dorească să caute jumătatea. Frica de eşec este un alt motiv care îngreunează găsirea partenerului sau a partenerei.”
„Din perspectiva tinerilor care fac parte dintr-un grup vicios, care-i influențeză, este foarte greu să treacă dincolo de sfaturile bune sau mai puțin bune pe care le primesc. Tinerii nu sunt capabili de a distinge lucrurile bune de cele rele și chiar de a exprima ceea ce simt, nefiind nevoie de așa-zisul ajutor al prietenilor”, spune Carmen Popescu.
Andrei Anton, elev al Colegiului Național Vocațional „Nicolae Titulescu”: „Majoritatea tinerilor din ziua de azi sunt foarte superficiali. Alții vor să cunoască şi să traiască sentimente unice, dar, din păcate, nu găsesc persoana alături de care să împărtăşască toate aceste trăiri. O parte sunt timizi, nu au curajul de a exprima ceea ce simt şi preferă să rămână în anonimat. Cei mai mulți dintre ei vor să se protejeze, aşa încât, la prima vedere, par aroganți. Aceştia sunt cei care într-un moment al vieții lor au fost răniți. Acum trăiesc cu teama noului eşec în dragoste, de aceea chiar dacă te plac, nu-ți vei da seama niciodată din gesturile sau expresiile lor. Unii tineri nu sunt deloc stabili emoțional, se lasă uşor influențați de anturaj, fapt care face mult mai dificilă găsirea jumătății.”
Diana Mușat, elevă a Colegiului Național Vocațional „Nicolae Titulescu” ne mărturiseşte: „Eu nu-mi găsesc jumătatea pentru că am prea multe cerințe de la persoanele care nu-mi pot oferi nimic. Contează în mare măsură aspectul fizic, modul în care se comportă la prima întalnire, dar şi vocabularul pe care-l foloseşte. Din punctul meu de vedere, un alt impediment în găsirea jumătății este graba. Ambele sexe se grăbesc în a-şi face iubit/ă, încât uită de cele câteva reguli esențiale pe care trebuie să le aibă în vedere”.
Ştefania Ciobanu, elevă a C.N. V. „Nicolae Titulescu”: „Familia joacă un rol foarte important în dezvoltarea comportamentului unui tânăr. Baieții sunt adeseori obsesivi și exagerat de posesivi cu persoana pe care o iubesc, fapt datorat educației pe care o primesc. Nu-i oferă acesteia din urmă nici un fel de sentiment reciproc al iubirii, pentru că în familiile din care provin nu au văzut reciprocitate sau afecțiune, ci doar o strânsă legătură de supunere. Alții acționează impulsiv în momentele delicate, fapt care duce la o mai uşoară destrămare a relației. La nervi unii bărbați ajung să se comporte animalic, să-și agreseze verbal şi chiar să-şi lovească iubitele. Din acest motiv fetele nu-și mai caută jumătatea.”
Psihologul Carmen Popescu aduce câteva lămuriri suplimentare: „Tinerii fie nu ştiu să-şi exprime sentimentele, liber, în fața persoanei iubite, fie nu au suficientă experiență directă și ajung să se izoleaze de mediul social din care provin, aceasta determinând apariția singurătații. Conflictele familiale îşi pun şi ele amprenta asupra copiilor, care nu văd un alt orizont decât cel al mediului din care fac parte”.
Cum afectează stima de sine scăzută relația dintre parteneri
În revista Psychologies, articolul „Cum afectează stima de sine scăzută relația dintre parteneri” se arată că de multă vreme se vorbește în cadrul dezvoltării personale despre încrederea în sine, ca fiind una din cauzele conflictelor în cuplu. Cauzele pot fi diverse și de multe ori sunt asociate cu factori situaționali și eșecuri din experiența trecută…
Nu există persoane care să aibă încredere 100% în propria persoană, iar cele care cred că e așa se numesc narcisiști și au nevoie de terapie comportamentală dedicată afecțiunii.
De cele mai multe ori ne dorim să ne încurajăm partenerul cu dorința de a-i stimula încrederea în sine și de a-l vedea fericit cu deciziile lui. Problema apare când încercăm să facem asta lăsându-ne pe noi la o parte. Poți în continuare să-ți oferi sprijinul și ajutorul, atunci când celălalt are nevoie, însă este de preferat să asculți și să-i lași celuilalt spațiu în care să-și exploreze propriile resurse.
Dacă vrei să intri într-o relație, de cele mai multe ori o faci pentru că îți place cealaltă persoană. Uneori îți place mai mult de ea/el decât de tine. Așa ajungi să vezi calități deosebite și să le admiri, uitând că ele fac parte și din tine, doar că nu le-ai mai folosit de ani de zile. Dacă la început îți admiri partenerul pentru ceea ce el are și tu nu ai, după o vreme, treptat, vinovăția și frustrarea își fac simtită prezența.
Îți dorești să fii ca el pentru a nu-l pierde, pentru a beneficia de toate aspectele pozitive ale relației și pentru a te prezenta în cea mai bună formă, însă neîncrederea în tine îți dictează că tu nu poți, tu nu vei reuși, tu nu arăți la fel de bine, tu nu ai bani, tu nu ai prieteni, tu nu ești așa… prin urmare tu ești sortit/ă eșecului. Apoi se nasc invidia și critica care îți discreditează partenerul și îți arată, de fapt, că l-ai idolatrizat nefondat. Începi să vezi defectele fizice, egoismul din spatele ambiției, manipularea din spatele socializării și îi prezinți partenerului tău toate aceste aspecte ca și cum ți-ai dori să se schimbe, să devină „comun”, ca să-l poți accepta. Desigur, celălalt va percepe asta ca pe un afront și va riposta. Rezultatul? Tu începi să te schimbi, să cauți în interiorul tău resurse și să devii o persoană care este pe placul celorlalți. Încet, încet, te vei îndepărta de „idolul” tău, găsindu-ți un nou partener care te admiră pentru ceea ce ai devenit în prezent.
