Despre viață și facultate

Salut! Sunt Lucian și sunt redactor în cadrul proiectului Slatina Buzz! În articolul următor o să-mi expun experiența alături de echipă, și nu numai.

Buzz

Am intrat în familia Slatina Buzz! în urmă cu 2 ani. Totul a început ca o provocare, voiam să cunosc persoane noi, să fac și altceva pe lângă liceu, lucruri care mi-ar fi putut oferi un avantaj pe viitor.

Sincer să fiu, m-a surprins primul seminar alături de ei, deoarece a constat în mici jocuri de cunoaștere prin care primeam informațiile de care aveam nevoie pentru a scrie un articol decent, pentru început. După un timp am început să scriu. Mi-a plăcut enorm, pentru că prezentam diverse persoane din Slatina care au reușit să facă ceva, iar după un timp am început să organizăm diferite evenimente, ceea ce mi-a placut și mai mult.

- Publicitate -

Pot spune că după 2 ani petrecuți alături de ei, au devenit o a doua familie pentru mine. Am fost împreună cu ei în diferite locuri și am cunoscut oameni noi, am găsit soluții la probleme care păreau imposibile, iar toate amintirile mele alături de echipa Slatina Buzz sunt frumoase. Experiența mea alături de ei este o parte majoră din perioada liceului, pentru că oricât de stresat sau îngrijorat aș fi fost în legătură cu un examen, alături de ei uitam de acel stres și nu mă puteam abține să nu zâmbesc.

Cât despre ceea ce fac în afara proiectului, vă prezint mai jos o parte din viața mea, despre cum am început și cum aș vrea să fie în viitor.

Liceu

De-a lungul anilor de liceu m-am întrebat mereu ce o să fac pe viitor așa că voi dedica această secțiune liceenilor. Răspunsul o să fie în deznodământ. Cei patru ani de liceu au fost structurați în 3 mari faze:

Academie

În primul an de liceu am fost elev al Colegiului Național „Ion Minulescu”, profil științe sociale. Nu știu de ce am ales științe sociale, dar am făcut-o. După liceu voiam să dau admiterea la Școala de Poliție de la Câmpina, sau la jandarmi, la Drăgășani. Deși puteam merge la orice alt profil, cu timpul mi-am dat seama că nu am făcut alegerea bună, voiam un viitor de inginer, iar profilele umaniste nu sunt ceva ce m-ar putea ajuta pe viitor pentru că nu mă reprezintă, așa că am luat decizia de a mă muta. Zis și făcut.

Politehnica

În clasa a X-a m-am mutat la „Colegiul Național Radu Greceanu”, un nou liceu, noi persoane, un nou început. Cu timpul m-am integrat, mi-am făcut prieteni, am recuperat un an de matematică și am ajuns la nivelul celorlalți colegi. Iar întrebarea arhicunoscută de elevi, pusă de profesori, cred că rămâne etern, aceeași: „Unde dai mai departe?” Cu o vagă idee des-pre ceea ce presupune Politehnica, mi-am propus să merg acolo deoarece suna bine, de ce nu?

Aveam cunoștintele necesare de matematică și fizică, participând la multe olimpiade în generală, deci era stabilit.

În vara clasei a XI-a am fost acceptat la Școala de Vară în cadrul Politehnicii din București, așadar ideea de inginer nu mai era ambiguă deloc și oarecum aveam o idee despre ceea ce vreau să fac pe viitor.

Am vizitat timp de o săptămană facultățile universității, am fost la câteva simulări de cursuri, am luat masa în Rectorat, a fost o experiență pe cinste.

Student în UK

După multe impasuri și întrebări existențiale, m-am decis ce vreau să fac cu viața mea. M-am gândit să aplic în străinătate, în Regatul Unit, la o facultate. Nu știam ce facultate, dar voiam să aplic, iar atunci când îmi pun ambiția la treabă, devin de neoprit.

Și asta s-a și întâmplat. Am un frate stabilit în Londra, așa că aveam un sprijin și un mic bagaj de informații. Am intrat pe net, mi-am făcut temele în legătură cu subiectul și am citit zeci de articole despre studiul în afară. Stabilisem! Asta voiam să fac. Am luat legătura cu echipa Edmundo care m-a ajutat să aplic, am găsit o facultate superbă, pe care o iubesc în prezent ca pe o a doua casă, am aplicat cu două zile înaintea deadline-ului și am așteptat.

Am așteptat vreo lună pentru un răspuns, și după o lună am primit cinci scrisori. M-au acceptat toate cele 5 facultăți la care aplicasem: 2 la West London University și 3 la Coventry University, dintre care trebuia să aleg doar două variante, una principală și una secundară. Așadar am făcut un research, am acceptat două oferte de la Coventry University și le-am respins pe celelalte.

Eram acceptat! Ce lucru bun! Dar eram condiționat, trebuia să iau cel puțin nota 8 la examenul de bacalaureat și să susțin un interviu, sau să am nivelul competențelor echivalente cu un certificat de limba engleză.

Dupa ce am luat și interviul cu mari emoții, am convins doi prieteni să aplice și ei, surprinzător acum suntem cele mai apropiate persoane, deoarece au reușit să intre în cadrul aceleiași universități, dar la facultăți diferite.

După toate astea, a rămas doar bacalaureatul. Trebuie să recunosc că am avut mari emoții la Bac, deoarece sunt o persoană leneșă și mereu am preferat să nu învăț lucrurile pe care le rețineam din clasă. Însă pentru examen a trebuit să mă pregătesc și cu multă ambiție am reușit să am o medie mare, primind bursa dorită în cadrul universității.

Ce vreau să transmit tinerilor?

Dacă v-ați propus ceva, aveți o pasiune pentru ceva și chiar vreți să faceți lucrul acela, atunci ar trebui să vă urmați visul. Poate o să întâmpinți greutăți, dar crede-ți-mă, odată ce reușești să îți atingi obiectivul, e un sentiment de nedescris, ce nu poate fi compensat de bani, sau orice altceva.

Din punctul meu de vedere, să faci ceea ce îți place e rețeta succesului și pentru a-ți atinge obiectivul nu îți trebuie multe, doar ambiție și o minte de neclintit. O să crezi la un moment dat că X are dreptate, sau că Z nu o să reușească să facă ce își propune, dar ceea ce contează este cum te simți tu făcând ceea ce îți place. Așadar, dacă ești în liceu și te întrebi ce o să faci pe viitor, fă ce îți place și încearcă orice, nu ai nimic de pierdut. Eu, unul, am încercat programarea. Dacă mă pui să stau 6 ore programând un robot sau orice altceva, nici nu o să îmi dau seama cum trece timpul. În schimb, dacă mă pui să scriu un eseu despre impactul Koreei în business, o oră o să fie suficient să nu mai scriu vreodată despre asta.

Facultate

Cum am spus, sunt student în UK, la Coventry University, Computer Science, iar viața mea aici este extraordinară. În 2 luni am avut 2 proiecte mari: un robot care cântă și parchează inteligent, ocolind obstacole și un alt robot care e capabil să îți răspundă inteligent la ceea ce îi ceri în legătură cu informații din câmpul basketball-ului.

Am avut de ales un modul obligatoriu încă din primele săptămâni și am ales spaniola. E surprinzător cum poți să fii capabil să înveți spaniola în 3 luni și să poți să întreții o conversație într-un timp atât de scurt. Cât despre celelate module, puteam alege o limbă de circulație internațională, un modul cu inteligența artificială și roboți, limbajul semnelor sau multe altele.

Sunt membru al societății studenților nepalezi (nu, nu sunt nepalez) și dacă te întrebi de ce, îți pot spune că au o cultură fantastică, mâncarea lor e delicioasă, iar activitățile societății sunt fotbalul, tenisul, basketul, jocurile de cunoaștere, etc. Te poți înscrie în orice societate vrei. Există societăți pentru orice dans, orice sport, orice naționalitate, chiar și societatea studenților români, deci alegerea e individuală.

Un alt aspect pe care vreau să îl acopăr este că ai foarte multe avantaje ca student în UK. În primul rând, sunt foarte multe reduceri, mâncare gratuită uneori, petreceri și evenimente superbe.

Cât despre prieteni, mi-am făcut o mulțime, de diferite naționalități. Mi-am învățat prietenii câteva cuvinte în limba română și sunt destul de buni. Se bucură când spun „Mulțumesc” sau „Bună ziua”. Eu, la rândul meu, am învățat de la prietena mea din China, Lin, câteva cuvinte în Mandarină. Când nu sunt la facultate, lucrez. Mi-am gasit un job la 10 minute distanță, însă lucrez doar în weekend, facultatea îmi ocupă foarte mult timp, iar timpul liber îl petrec de obicei în bibliotecă, unde mă pregătesc pentru proiecte, cu prietenii sau plimbându-mă cu Lin prin parc.

Din punctul meu de vedere, facultatea m-a maturizat, deși a trebuit să rup legăturile cu persoane dragi, m-a făcut să am o altă viziune, să îmi spăl singur hainele, să fac curat în casă etc.

Nu mă mulțumesc dacă nu e suficient de curat, îmi gătesc și îmi organizez totul, ca un adult, deși am doar 18 ani.

Locuiesc la 10 minute distanță de facultate, cu cel mai bun prieten al meu, care îmi este ca un frate și cu care îmi împart responsabilitățile. Planurile mele de viitor sunt să îmi iau un summer placement (internship) în fiecare vară, iar între anul 2 și 3 de facultate să îmi iau un placement year (an în care studiezi într-o companie și ești plătit pentru ceea ce faci). De asemenea, unul dintre planurile mele de viitor este să mă mut peste 10 ani în America.

Cum ar spune un mare filosof: „Nu contează cât de încet te miști atâta vreme cât nu te oprești.” (Confucius, probabil).

- Publicitate -
Lucian Moraru
Lucian Moraruhttps://github.coventry.ac.uk/morarul
Student la Coventry University, Computer Science