Pășind dincolo de pădurea Strehareți, un loc cu un trecut ce parcă mocnește să se reaprindă apăre de nicăieri un loc pătruns de mister. Să fi fost chiar locul unde s-au ascuns pandurii lui Tudor Vladimirescu? Nu, nu aparține acelor vremuri. Atunci, să fi fost casa unor mari voievozi? Nici asta, doar dacă voievozii erau chiar chiar elevii locului! Acest loc mort, dar care posedă sclipiri de viață poartă numele regelui Carol I și a fost un liceu dintr-un trecut nu mult îndepărtat.
Liceul Agricol mai păstrează și astăzi, chiar dacă porțile i-au fost închise, magia cu care și-a vrăjit elevii încă din bănci. Privind arhitectura acestei școli, brutal modificată în urma renovărilor se pot observa amintirile elevilor scrijelite pe pereții liceului. Cei care i-au cunoscut sufletul, vărsă şi acum lacrimi pe portativul nemuririi. Atâția paşi, atâtea voci s-au plimbat în această şcoala din 1883, dar, cu toate acestea, un singur pas, o singură voce au rămas pentru eterninate: cel/a a timpului.
Chipul regelui Carol I stă și acum demn pe holul liceului, semn că trecerea timpului și desființarea liceului nu a influentat cu nimic cursul istoriei, loialitatea față de cel care a creat liceul rămânând neatinsă. Dar, regele se uită cu un ochi triumfător la ceea ce a realizat, iar cu celălalt se uită trist, realizând faptul că totul va rămâne o amintire.Alături de rege, se află frumoasele reușite ale elevilor într-un cadru agricol, dar totuși demne de admirația purtătorului de coroană. Reușitele nu au slujit numai regele, întreg județul Olt, ci și întreaga țară, observatorea progresului învățământului agricol.
Istoria modernă face ca liceul să se dezintegreze sub privirile pădurii mute, singura martoră care l-a slujit în tot acest timp. Dincolo de privirile amuțite ale pădurii, Colegiul Naţional Agricol „Carol I” continuă să crească în același loc, rămânând o poveste, parcă desprinsă din filele unui basm : ”A fost odată ca niciodată un liceu…”
