Cine este Remus Iordache?
„Sunt un om… ce trăieşte pe acest Pământ, trăiesc în Slatina, dar nu sunt slătinean, sunt din Caracal, născut în septembrie ’72. Sunt profesor, de 10 ani sunt actor, iar de 4 ani regizor de teatru. Sunt un om care doreşte să transmită emoţie, şi care nu pune pe primul loc propria persoană.”
Ce rol joacă teatrul în viaţa dumneavoastră?
„Când sunt tineri, toţi se întreabă ce vor să devină… Eu nu mi-am pus astfel de întrebări, recunosc, nu mi-am dorit să fiu actor, mi-am dorit să fiu regizor, dar de mic mă simţeam bine pe scenă, chiar la grădiniţă am primit primele flori, atunci când am avut curajul să spun trei poezii. Deşi îmi plăcea să vorbesc în public, nu am vrut asta, motiv pentru care am ales să urmez Facultatea de Teologie, după care mi-am dat seama că cel mai bun mod de a mă exprima eu, Remus Iordache, este acela de a fi pe scenă ca actor, iar acum şi ca regizor.”
În câte piese aţi jucat?
„Sunt aproximativ 15 piese în care am jucat. De regulă, la dorinţa regizorilor am jucat rolurile principale. Am debutat cu piesa lui Marc Camoletti „Logodnicele aterizează la Paris” în rolul principal Bernard, un arhitect. Iar ultima piesă a fost „Unchiul Vania”, de Anton Cehov, în care am fost chiar unchiul Vania, piesă pe care am şi regizat-o.”
Câte piese aţi regizat?
„Am debutat cu Carlo Goldoni „Flecărelile Femeilor” în Decembrie 2014. În 2015 am regizat două piese ale marelui William Shakespeare: „Îmblânzirea scorpiei” şi „Visul unei nopţi de vară”; iar în 2016: „Unchiul Vania” de Cehov şi „Cu uşile închise” de Jean-Paul Sartre – proiecte susţinute de Primăria Municipiului Slatina prin fonduri nerambursabile.”
Ce ne puteţi spune despre asociaţia Iordache-Art?
„Sunt preşedintele asociaţiei culturale Iordache – Art de 3 ani, toţi membrii acestei asociaţii doresc să transmită emoţie. Sunt niște oameni extraordinari și vreau să le mulțumesc pentru tot ce fac. Numele de „Iordache – Art” l-am ales în amintirea tatălui meu, care m-a îndrumat către această zonă a artei, pe care iniţial nu am vrut să o urmez, fiind absolvent de Teologie.”
Care sunt planurile de viitor pentru Iordache-Art?
„Iordache-Art pregăteşte un proiect surprinzător: vrem să punem o comedie, probabil Oscar Wilde şi probabil ne vom întoarce la William Shakespeare, deoarece îmi doresc să joc „Hamlet”.”
Ce îl bucură cel mai mult pe actorul Remus Iordache?
„Când văd umezirea ochilor celor care ne privesc, care aplaudă minute în şir pentru emoţia pe care noi am transmis-o ca actori, şi mă bucur nespus atunci când văd bărbaţi care lăcrimează.”
Care rol este mai greu: cel de actor sau cel de regizor?
„Cel de regizor, bineînţeles. deoarece ca regizor trebuie să fii un fel de „supervisor”, să vezi tot ce se întâmplă, să te identifici în fiecare rol şi să trăieşti ceea ce se întâmplă pe scenă.”
În piesele în care aţi jucat, cât de mult aţi respectat scenariul şi cât de mult aţi improvizat?
„Eu nu o numesc improvizaţie, probabil este vorba de spontaneitate, iar din cauza emoţiilor se întâmplă sa ai un impas, dar nu cred că am improvizat mai mult de 2%, în rest am păstrat ceea ce a vrut sa spună cel ce a făcut piesa respectivă.”
Cum este publicul slătinean?
„Publicul slătinean este unul de excepţie, care îşi rezervă dreptul de a alege ceea ce îşi doreşte să vadă şi care se educă pozitiv. Din păcate încă nu este obişnuit cu pauzele, care sunt necesare în piesele lungi.”
Ce sfaturi aveţi pentru un tânăr care doreşte să înceapă o carieră în teatru?
„În primul rând trebuie să vină la teatru, să citească foarte mult, să aibă un maestru care să îl ghideze, să îşi dorească cu adevărat acest lucru, să asculte muzică clasică, si bineînţeles profesorii să le fie exemple.”
