Redactori
Teatrul labirint organizat la Colegiului Național Radu Greceanu invită spectatorul într-o călătorie lăuntrică, un șir de întâlniri bazat pe relația dintre teatru, limbaj senzorial și memoria corpului.
Acest spectacol, construit în funcție de contextul și locul în care e format, dar mai ales în funcție de spectatorul, care acceptând invitația de a fi ghidat prin acest spectacol al lucrurilor care rămân nespuse, devine co-creator, un adevărat personaj principal.
Experiențele celor care au participat vin să completeze cadrul elaborat al labirintului cu o gamă variată de emoții și trăiri.
„Teatrul labirint a fost cea mai tare experiență pe care am trăit-o vreodată. A fost ceva nou și foarte interesant, care m-a fascinat. Am văzut mulți elevi talentați de vârsta mea care joacă teatru și se implică în multe activități, asta datorită profesorilor care îi îndrumă. Acolo am auzit două voci minunate care m-au impresionat. Sper să se mai organizeze teatrul labirint și să repet experiența trăită”, spune Ada.
„Teatrul labirint, un spectacol plin de idei creative care m-a impresionat. Niciodată nu mă puteam gândi că voi trece printr-o astfel de experiență, care mi se pare o idee perfectă. Nu credeam că avem astfel de copii talentați la noi în oraș, care, într-un fel, ar trebui promovați. Acest ‘’joc’’ a fost creat datorită profesorilor care s-au implicat și și-au dat silința împreună cu elevii lor”, ne-a mărturisit Ștefania.
„Am participat pentru prima dată la teatru labirint și vă pot spune că sunt impresionat. Mi-a plăcut atmosfera creată, senzațiile pe care le trăiești, faptul că nu știi ce te așteaptă după colț. Partea de teatru senzorial mi s-a părut incredibilă, iar tinerii actori au fost foarte buni”, a remarcat Cristian Hățiș.
„O experiență completă, mi-a plăcut ce am văzut și mi-a plăcut să fiu legată la ochi ulterior, pentru că fiecare atingere, miros, sunet și gust s-au intensificat, iar spiritul s-a bucurat și înfricoșat ca un copil ce este uneori”, ne-a împărtășit Diana Ene.
„La început am crezut că în labirint o să mă simt ca într-o zi normală în România: oamenii mă plimbă prin diferite locuri și eu nu înțeleg mare lucru. Totuși, am fost plăcut surprins să constat că studenților le-a fost foarte ușor să vorbească engleza. Totul a fost natural, deși uneori ei știau ca nu vorbesc româna, înainte să le spun ceva. Experiența legat la ochi a fost confortabilă, chiar dacă nu cunoșteam locația și oamenii din jur. Nu am realizat când labirintul s-a terminat, deci misterul a continuat toată săptămâna”, a spus Mads Szklany, din Danemarca.
