Simona Maria Petrişor este o tânără scriitoare, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „ Mihai Viteazul” , Caracal, la profil uman. A început să scrie din primul an de liceu, iar lansarea cărţii ei „ Dragă suflete…” a primit-o cu multă bucurie şi emoţie în suflet. Persoană liniştită, Simona iubeşte solitudinea pe care o consideră cadrul prolific pentru a crea. „ Sunt o persoană foarte liniștită, solitară pot spune, îmi place să ascult, mai mult decât să vorbesc, este o calitate în anumite circumstanțe. Iubesc solitudinea, face parte din mine și mă ajută în procesul de autocunoaștere, e cadrul meu prolific pentru a crea. După cum spunea Marin Sorescu, „ Solitudinea m-a înghițit ca o balenă.” ” , mărturiseşte Simona.
Cum ai început să scrii?
„ În ceea ce mă privește, înainte de actul propriu-zis al creației, care-mi aparține în totalitate, influențele și încurajările din exterior au accelerat acest proces al desăvârșirii unui „fiu”, cum îmi place să-mi numesc creația, unică până în acest moment, debutul meu… Am început să scriu din primul an de liceu. Totul a început din dorința de a-mi așterne gândurile pe un blog. Acesta a fost prologul celei mai înălțătoare experiențe din viața mea. Talentul și înclinația spre a scrie cred că mi-au fost descoperite încă din gimnaziu, într-o fază incipientă, desigur. Așadar, am cochetat de la o vârstă fragedă cu „tainele muzei”. ”
Vorbeşte-ne despre cartea ta!
„ Despre cartea mea, „Dragă suflete…”, aș putea vorbi ca despre o primăvară, cu tente strălucitoare și tristeți amnezice, de o sensibilitate aparte. Este o carte dedicată cu precădere adolescenților. Întregul proces a durat aproximativ doi ani. Cartea cuprinde două părți: prima parte-proză, a doua-versuri –„Portativul sentimentelor”. „<<DRAGĂ SUFLETE…>> este o întâlnire a individului cu multitudinea de sentimente de care depinde. Omul trăiește prin emoție, cuget și simțire. Cuprinde fragmente de viață, fiind în același timp un mozaic de emoții transpuse pe coala de hârtie cu dragoste. O dragoste de frumos, de creație, de revelație a sinelui.” În puține cuvinte, aceasta-i cărticica. În legătură cu achiziționarea ei, trebuie să menționez că am de gând o reeditare, iar atunci vor fi informații noi pe conturile mele de socializare. Momentan, stocul este epuizat. ” 
Ce faci în timpul liber?
„ Timpul meu liber este foarte restrâns în perioada aceasta. Sunt elevă în clasa a XII-a, mă așteaptă examenul vieții, bacalaureatul, mă pregătesc cât pot de bine în acest sens. În rest, iubesc natura, muzica, oamenii… Îmi place să-i admir pe cei mai puternici, pe aceia ce-și urmează sufletul și muncesc pentru a se regăsi. Este o trudă continuă, în special cu universul lăuntric, pentru că, din păcate, este din ce în ce mai dificil să ne regăsim în această lume animată de superficialitate, materialitate, nulitate. ”
Ce pasiuni ai?
„ Iubesc poezia, o scriu, încerc să-i deslușesc tainele, să pătrund dincolo de aparențe. Prima mea iubire a fost muzica, un talent nevalorificat, din păcate. Apoi, handbalul a ocupat și el un loc fruntaș în viața mea. Am practicat acest sport aproximativ cinci ani. ”
Cum a fost primită cartea ta?
„ Cartea a fost primită foarte bine, a fost pentru toți o surpriză plăcută. Nimeni nu se aștepta la o lansare de carte încă din timpul liceului. De curând a fost scrisă o cronică, de către domnul Sârghie Dumitru, jurnalist și poet slătinean, căruia îi port respect și prețuire. Domnul Sârghie consemna despre „Dragă suflete…” : „ A scris despre dramele și nefericirile altora, ca despre propriile drame și nefericiri… A scris despre iubirile, diminețile și înserările altora, ca despre propriile iubiri, dimineți și înserări… În acest volum sublim, cochet și sfios ca un ghiocel care a penetrat zăpada târzie a acestei primăveri nebune, a consumat o viață și e pregătită să înceapă alta. Viața altora, trecută prin sufletul ei. Volumul „ Dragă suflete…” este un fel de tango tendresse al vieții, când „liniștea urlă” și „amintirile te calcă în picioare”, iar „sufletului îi este dor să se învelească cu alt …dor”… Dorul de infinit al unei adolescente care „atinge luna în întuneric și soarele la răsărit.” Nu știu câți ani avea când a conceput această splendoare literară, știu doar că, acum, are 19 ani și o cheamă Simona Petrișor… Felicitări! “ ”
Cum a decurs lansarea cărţii?
„ Lansarea cărții a avut loc în biblioteca liceului în care învăț, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, Caracal. Întâmplarea a făcut, în data de 16.02.2017, ziua majoratului, dată-etalon în viața mea, să aibă loc lansarea primei mele cărți, debutul meu în “casa” adolescenței, unde mă voi reîntoarce mereu cu drag, liceul meu. A fost ceva extraordinar, greu de descris în cuvinte…emoție și bucurie… Persoanele dragi mi-au fost alături și mi-au dăruit multe zâmbete. Conducerea liceului, profesorii și invitații mi-au încântat sufletul. Le mulțumesc tuturor. ” 
Cum este viaţa de scriitor?
„ Viața de scriitor… Sentimente unice, imagini profunde de conștiință. Eu sunt abia la început, „călătoria” se anunță dificilă, dar frumoasă. Viața mea este aceeași, poate doar puțină popularitate în plus, dar fără a mă influența în vreun fel. Cine mi-a fost alături, mi-a fost indiferent de faptul că am reușit performanța de a scrie o carte la o vârstă fragedă. ”
Când scrii poeziile şi de unde îţi vine inspiraţia?
„ Le scriu în momentele de inspirație, desigur, în același cadru al singurătății. Nu pot răspunde de unde îmi vine inspirația, important este că există și că are rolul de a lăsa moștenire frumosul din sufletul meu. Poezia – infinita dragoste. Vă las să deslușiți misterul din câteva versuri: „Mitologia sufletului,/ sublim crez de-a pururi,/ Tic-tac îmi cântă chemarea…/Note scrise pe foi de dictando/ în fiece dup-amiază,/de pe scrinul melancolic/cufundat de umbra trecutului,/ îmi scânteiază imagini-baladă. ”
Ce cărţi citeşti? Poţi să ne faci un top 5?
„ Prefer jurnalele, biografiile și autobiografiile, volumele de poezii, cărțile de dezvoltare personală. Citesc și romane, când timpul îmi permite. Lectura este, în cele din urmă, un mod de a fi. Este o cale de cunoaștere și autocunoaștere. Top cinci cărți: 5-„Secretul” de Rhona Byrne, 4-„Viața ca o țeapă” de Alan H. Cohen, 3-„Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez, 2-„Nuntă în cer” de Mircea Eliade și locul 1- „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit” de Jeni Acterian. Poemele lui Nichita Stănescu sunt preferatele mele.”
Ce planuri ai pentru viitor?
„ Îmi doresc să urmez cursurile Facultății de Litere din București. Aștept cu nerăbdare să iau contact cu personalități ale Literelor. Va fi fascinant. Vreau să scriu și să public în continuare. Lucrez pentru asta. ”
Ce mesaj doreşti să transmiţi cititorilor tăi?
„Vreau să le transmit toate gândurile bune, să le mulțumesc și îmi doresc să-i surprind plăcut în viitor, prin creațiile mele. ”
Pe Simona o găsiţi aici, iar poeziile ei pot să fie citite de aici!
Mult succes, Simona în tot ceea ce îţi propui!
