Robert Păunel, pe muchie de cocktail

În străinătate o obișnuinţă, la noi încă un lucru privit cu mare reticenţă; așa poate fi descrisă în câteva cuvinte alegerea unor elevi de a-și împărţi viaţa între muncă și educaţie.

Din fericire, influenţele occidentale au pătruns în ultimii ani și pe teritoriul românesc, astfel încât tot mai mulţi antreprenori sunt deschiși la ideea de a primi în personal tineri aflați încă pe băncile școlii, dornici de a vedea cum se câștigă banii și ce înseamnă cu adevărat îndatoririle și responsabilitățile unui loc de muncă.

De luni până vineri niște simpli elevi, a căror singură îngrijorare este reprezentată de ascultări sau lucrări de control, în weekend niște angajaţi sârguincioși, care își îndeplinesc cu devotament atribuțiile. Totuși încă nu putem depăși stereotipul potrivit căruia suntem catalogaţi drept o generaţie care nu va reuși.

În alte state, oportunitățile pentru elevii dornici să vadă din timp ce eforturi sunt necesare pentru a-ţi câștiga existenţa sunt mai numeroase și mai diversificate. Putem doar să sperăm că, în anii ce vor urma, acest lucru va deveni o normalitate și pentru noi, iar elevii se vor bucura mai mult de o încurajare decât de un refuz categoric.

Pentru cei care încă nu înţeleg sau nu vor să accepte evoluţia societății, am următorul mesaj: „Personal, cred că totul este realizabil dacă ai suficientă voinţă și ești dispus să faci eforturi pentru atingerea obiectivului propus. Deseori avem nevoie de argumente și de situații concrete pentru a ne reanaliza anumite concepţii.

Având în vedere acest fapt, am avut plăcerea să discut cu cel care este, din punctul meu de vedere, întruchiparea succesului când vine vorba de împărțirea cu succes a timpului dedicat școlii cu cel dedicat unui job.

Robert Păunel (17 ani) este elev la Colegiul Național „Ion Minulescu”, dar este foarte probabil să îl recunoașteți drept persoana care v-a îmbunătățit weekendul printr-un cocktail savuros în incinta Baroc Café Pub din Slatina.

Cuprinsă de dorința de a cunoaște dificultăţile pe care le întâmpină o persoană care alege să lucreze înainte de terminarea liceului, dar voind în același timp să îi conturez și o imagine de ansamblu raportată la slujba pe care o practică, i-am adresat lui Robert câteva întrebări:

Ce te-a determinat să lucrezi de la această vârstă? „Consider că vârsta de 17 ani nu este tocmai una mică, este ultimul an înaintea unei etape foarte importante din viaţa fiecărui om, aceea de major. Am vrut să văd cum este să lucrezi, să mă pun în postura părinţilor mei. Cred de asemenea că este foarte important să cunoști valoarea banului și să reușești să îi gestionezi încă de la început. Pentru mine, reușita angajării e o mare realizare sufletească.”

Care sunt, în viziunea ta, beneficiile unui job la vârsta asta? „Cred că iniţiativa mea de a munci pe parcursul verii încă de la vârsta de 17 ani m-a construit atât pe plan moral, psihologic, cât și pe plan profesional. Lucrul în echipă și devotamentul faţă de un lider m-au învăţat că în viaţă nu trebuie să depind numai de mine însumi și că, într-un colectiv, toţi avem același statut. Prin intermediul Barocului am ajuns să cunosc multe persoane, să fiu apreciat pentru ceea ce fac. De fiecare dată când mă duc la muncă simt că retrăiesc cea mai frumoasă zi din viaţa mea.”

Dorești să îţi câștigi existenţa practicând mai departe meseria de barman? „Fiind primul meu loc de muncă pe care îl practic de 5 luni, dacă nu aș fi avut aspiraţii mai mari, într-adevăr cred că aș fi continuat în același domeniu. Pentru mine ideea de bartender este un principiu și un statut social care dă bine publicului. Barocul m-a învăţat să fiu un om onest și de încredere faţă de ceilalți, însă visul meu este să ajung jandarm, precum tatăl meu. Iubesc prea mult stilul de viaţă cu uniforme și cu un program solicitant.”

Cum alternezi job-ul cu școala, astfel încât niciuna să nu fie neglijată? Îţi mai rămâne timp și pentru tine? „Încă de la început, planul meu a fost să lucrez doar pe perioada verii, însă am prins gustul distracţiei, al muncii, al banilor și am continuat să lucrez și pe perioada anului școlar. Consider că atât timp cât fac ceea ce îmi place, reușesc să alternez școala cu munca, deoarece acestea două nu se suprapun.”

Ai avut vreodată momente în care ți-ai dorit să renunți? „Recunosc că au fost momente când greul m-a copleșit, în special la început. Dar acum nici măcar nu mai este o opțiune validă pentru mine.”

Dacă te-ai descrie printr-un cocktail, care ar fi acesta și de ce? „Dacă ar fi să îmi exprim atitudinea, caracterul și mentalitatea printr-un cocktail, acesta ar fi cu siguranță Long Island Ice Tea, deoarece acesta este compus din multe ingrediente, cu predilecție tării. Cocktailul are în același timp și o savoare deosebită ce contrastează cu tăria, asemenea mie.”

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de când lucrezi? „Ceea ce am învăţat de cât timp lucrez este faptul că greutățile sunt doar un miraj și că, dacă îţi dorești să faci ceva și crezi cu tărie în acel lucru, îl poți realiza necondiționat. Cu acest principiu trebuie să pornească toată lumea, indiferent de situaţie.”