Sintagma din titlu este răspunsul ferm al tânărului Cosmin Becheanu la întrebarea „Ce ai fi făcut dacă nu erai artist?”
„Pasiunea pentru graphic design a apărut încă din primii ani de liceu. După un timp în care aveam o mulţime de concepte de logo-uri pe hârtie, mai ales din zona sportivă, cu câteva programe de grafică de la vremea aceea reuşeam să le transpun în digital, rezultatele nefiind unele tocmai potrivite, daca ar fi să le compar cu ce fac acum, însă aveam dorinţa aceea puternică de a crea, de a aduce ceva nou. Cumva, încercam de fiecare dată să găsesc variantele cele mai bune ca un lucru să arate mai bine. Poate că asta a fost ceea ce a produs declicul. M-a impulsionat la vremea aceea să continui lucrul din ce în ce mai mult. Când făceam asta, adică prin 2012-2013, nu îmi puteam închipui că voi ajunge aici, că voi face un salt așa masiv în graphic design şi că va deveni parte din viaţa mea. Cumva visam şi cumva mi-am pus în minte că asta trebuie să fac. Am conștientizat cu timpul că mai am multe de realizat şi de învaţat până să mă simt împlinit pe plan profesional, chiar dacă am reuşit să ajung în atenţia unor mari branduri precum CSM Bucureşti sau Ajax Amsterdam. Am reușit până la momentul actual să adun un portofoliu care să includă lucrari în multe arii, lucruri la care nu gândeam niciodată că le voi putea realiza.”
Cosmin adaugă: „Pasiunea pentru artă o aveam încă de mic. Şi dacă nu ar fi fost vorba despre lumea digitală, ar fi fost despre desen. Da, înainte de a face graphic design, desenul, fără să-mi dau seama, îmi ocupa o mare parte din timp. E greu să mă văd altceva decât artist, simt că m-am născut să fac artă şi că orice aş fi făcut, tot aici aş fi ajuns.”
Ți-a fost vreodată teamă că inspirația va dispărea sau nu vei mai fi tentat la un moment dat de graphic design? „Sunt momentele de care mi-e teamă cel mai mult şi cu cât teama de acest lucru e mai mare, cu atât mai mult lipsa de inspiraţie se amplifică. De cele mai multe ori, în astfel de momente, privesc peste lucrările din portofoliu şi mă ajută să mă automotivez prin faptul că pot analiza ce a fost bine sau ce trebuie îmbunătăţit. Odihna, deşi nu prea mai apelez la ea din cauza timpului, este recomandată, însă, de regulă, inspiraţia vine în momentele în care mă aştept cel mai puţin, poate veni chiar dintr-un sfat, din meditație sau chiar o simplă discuţie, iar atunci încerc să o fructific. În decursul carierei mele, au existat şi există oameni care mă susţin si m-au sustinut şi cărora le sunt profund recunoscător pentru fiecare moment în care şi-au rupt din timpul lor să de like ultimelor lucrări, sau să îmi scrie. Cât de nesemnificative par aceste gesturi pentru unii, pentru mine aceste lucruri erau uneori singurele motive pentru a face noi lucrări, din ce în ce mai bune. Nu ştiu câţi credeau în mine și câți credeau că voi reuși, dar ştiu sigur persoanele care au pariat pe mine şi sper că nu le-am dezamăgit.”
Ți-ai dorit să faci profit material din pasiunea ta? „Ţinând cont că jumătate din timpul meu este acordat activităţii de voluntariat, nu pot spune că am ţinut neapărat să fac un profit, mai ales că şi primele colaborări tot pe ideea de voluntariat s-au desfăşurat. Însă un profit a existat ulterior, cu proiectele în colaborare, cu brandurile de echipamente şi produse sportive olandeze, un profit ce l-am reinvestit tot în pasiunea mea şi în branding-ul personal, reuşind să organizez astfel şi prima mea expoziţie.”
Cine ți-a fost model în decursul carierei tale de până în prezent? „Mă inspiră oamenii din jurul meu, ambiţia lor, poveştile lor, perseverenţa şi nebunia cu care lucrează, curajul lor de a aduce în prim-plan lucruri noi, de la oameni precum marele Brâncuşi, până la Daniel Rădulescu – sculptor în metal, Laurenţiu Paicu – un arhitect cu un profesionalism uimitor în lucrările sale cu caracter futurist şi chiar la verişoara mea, Ştefania Becheanu, stabilită în Franţa de ceva ani, specializată în arta sunetului. Aparent pare ciudat pentru că abordează ceva atât de diferit față de mine, însă cu toţii au ceva în comun. Faptul că au avut curajul să exprime arta la alt nivel, să prezinte ceva nou, ceva aproape ieşit din comun. Mă inspiră şi mă ajută să-mi dezvolt, la rândul meu, stilul cu care am conceput lucrările de artă digitală, pe care am avut onoarea să le prezint la expoziţia din iulie a acestui an.”
Ai urmat cursuri sau totul este rezultatul dorinței de cunoaștere? „Nu am urmat vreun curs şi nici măcar tutoriale. Totul a venit de la sine, de la dorinţa de a descoperi şi a lucra cu cât mai multe funcţii noi, astfel încât de fiecare dată să fac ceva care să arate şi mai bine. Am fost şi voi rămâne autodidact.”
Care este scopul tău? „Scopul meu la momentul actual este să pot expune pentru a doua oară, şi de data aceasta, să fie ceva cu mult mai extravagant. Din punctul meu de vedere, nimic nu pare nerealizabil în viaţa asta, chiar şi să mă afirm mai mult pe pămant românesc decât în afară. Atâta timp cât vrei şi nu renunţi să lupţi totul este posibil! Există de multe ori momente de genul, dar trebuie să realizăm că sunt doar în mintea noastră şi că trebuie să ne gândim la ceea ce am realizat până atunci, să ne focusăm pe ceea ce avem de făcut. Şi după cum spune o vorbă celebră, auzită de la un om important: „Și când nu mai pot, mai pot puţin”. De multe ori mi se pune întrebarea „Cât stai la o lucrare?”. Nu există un timp anume. Ține foarte mult de tipologia lucrării sau de cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru realizarea acesteia. Poate fi vorba de minute, poate fi vorba de ore şi chiar zile. O lucrare foarte bună are nevoie şi de timp.”
Ai ceva de transmis tinerilor care te urmăresc și pentru care ești un potențial model? „Să nu le fie teamă să-şi expună ideile, să fie dornici să învețe şi să persevereze în fiecare zi, să-și asume acest lucru ca făcându-l pentru toată viaţa.”
Ce înseamnă Slatina pentru tine? „Pentru mine Slatina a însemnat un pas important în evoluţia mea ca graphic designer, dar şi ca om. A fost perioada când am trecut de la zona comunităţii mele, la un proiect de nivel de municipiu, după ce am intrat în atenţia conducerii echipei de fotbal FC Olt Slatina, ce evolua în acel an în liga a 3-a şi care, totodată, trecea printr-o perioadă mai dificilă. M-am oferit să ajut cu tot ce înseamnă partea de grafică în zona social media. Asta se întampla prin toamna anului 2015, când eram încă în liceu. De asemenea, alegeam să fiu prezent şi fizic lângă echipă, chiar dacă distanţa nu era chiar aşa de mică faţă de localitatea în care trăiam. Chiar dacă activitatea mea s-a încheiat nu dupa multe luni, odată cu desfiinţarea clubului, pot spune că am descoperit mulţi oameni deosebiţi şi experienţa m-a ajutat să pot privi in perspectivă. Aşa cum promisesem încă din perioada despărţirii de FC Olt şi anume că voi continua să aduc un plus de imagine oraşului prin munca mea, în primăvara acestui an sa născut ideea de branding şi de creare a unei identităţi, lucruri pe care le consideram o necesitate pentru tot ceea ce înseamnă potenţial turistic, valori umane şi nu numai, în Slatina. Astfel, plecând de la stema istorică, am restilistilizat-o într-una modernă, customizabilă. Elementele ce compun stema, Podul de peste Olt, construit între anii 1888- 1891 şi turnul de pe Dealul Grădişte, au fost adaptate într-un stil minimalist. De asemenea, procesul de realizare a identităţii a constat şi în simularea unor diferite situaţii în care stema şi numele stilizat să apară pe materialele promoţionale, social media, panouri stradale, acte oficiale, evenimente etc., într-un proiect vast ce poate fi vizualizat în detaliu pe portofoliul meu.”
Cum a fost primită propunerea de către autorități? „Propunerea a fost bine primită de către locuitorii oraşului, imediat după publicarea proiectul pe social media, însă din partea autorităţilor nu am primit nici până acum un răspuns exact, sau vreo confirmare că ar vrea să promoveze Slatina folosind identitatea realizată de mine.”
