Andrei Petcu este un tânăr student în anul doi la UNATC și unul dintre foarte puținii practicanți ai free-climbing-ului in România. Am avut cu el un dialog sincer și direct despre acest sport și pericolele la care se poate expune pentru a-l practica.
Care a fost primul contact cu sportul acesta? „Îmi este foarte greu să răspund la această întrebare, deoarece eu am fost pasionat de cățărat încă de când eram în cărucior. Primul contact cu această activitate a fost cel mai probabil încă din copilăria timpurie, cu mult înainte ca eu să pot avea a-mintiri. Ulterior, un prieten m-a inițiat în acest sport și a fost „love at first sight”. Asta a fost în vara anului 2013. După câțiva ani de antrenament, când m-am simțit pregătit atât fizic cât și psihic, am decis să încerc urban climbing-ul, deoarece m-am gândit să ies puțin din tipare și să încerc ceva nou, neîntâlnit la noi în țară până atunci.”
La ce te gândești când ești la înălțimi foarte mari? „Este o întrebare care mi-a fost adresată foarte des, iar răspunsul poate fi consi-derat relativ dezamăgitor – la nimic. Mulți ar spune că în acele momente s-ar gândi la toate scenariile înspăimân-tătoare care se pot întampla, însă eu prefer să am o minte limpede și o stare pozitivă. Cheia succesului în acest sport este psihicul, iar cel mai important mușchi este creierul.”
Ce părere au părinții/prietenii despre sportul pe care îl practici? „În mod evident, părinții mei nu sunt prea încântați de ceea ce fac, chiar dacă le explic că sunt în control permanent. Nu îi condamn: mi se pare firesc să aibă părerea asta. Orice părinte ar trebui să aibă aceeași viziune asupra acestui sport, în care pot interveni foarte multe variabile, unele imprevizibile. Însă prietenii mei au o părere opusă. Majoritatea mă încurajează și apreciază ceea ce fac și efortul depus pentru realizarea filmelor/fotografiilor mele, pentru că unii dintre ei știu cât de dificil este. Singurul moment când încearcă să ma tempereze este acela când încerc să îi implic în diverse activități de acest gen.”
Daca ai putea să te cațeri pe orice clădire, care ar fi? „Sincer să fiu, nu m-am gândit prea mult la o clădire anume, dar acum că veni vorba, aș spune totuși că este The Shard, din Londra. Este o clădire superbă, cu un design modern, ce permite esca-ladarea cu ușurință. Mi-a venit ideea aceasta în momentul în care am vizitat locul respectiv și am văzut panorama orașului. M-am gândit instant la asta când am fost profund impresionat de ceea ce vezi de sus și de sentimenul de libertate pe care îl ai când ești deasupra norilor. Ca fapt divers, nu sunt singurul care a avut ideea aceasta. Un tip din UK a reușit cu succes să escaladeze clădirea, însă a atras asupra lui o reputație negativă și a fost pedepsit cu asprime.”
Dacă ti-aș spune că aș vrea și eu să încerc acest sport…? „Dacă mi-ai spune asta, ți-aș recomanda cu desăvârșire să nu încerci! Desigur, escalada cu asigurări este un sport cu un risc foarte mic de accidentare, însă free-climbingul este cu totul altă poveste. Deși pentru mine a-numite experiențe extreme sunt „a walk in the park”, momentul în care văd pe altcineva că încearcă același lucru mă face să îmi transpire palmele.”
Cum ai ajuns să lucrezi împreună cu echipa pe care o ai? „Această echipă este formată din prieteni de-ai mei, unii mai vechi, alții mai noi. Cam toți practică escalada și i-am cunoscut în medii asociate acestui sport. Cu toții avem aceeași viziune, de a crea un spectacol vizual unic. Dincolo de criticile anumitor oameni și a altor impedimente, încercăm sa transmitem mai departe mesajul nostru și, de a transforma ceea ce pare un act de rebeliune, în artă.”
În afară de free climbing, ce alte hobby-uri mai ai? „Excluzând escalada, sunt o persoană foarte ocupată; sunt pasionat de fotografie, de muzică, de film, cânt la chitară, merg pe munte, mă plimb cu bicicleta etc. Momentan sunt student la UNATC, la facultatea de film, ce îmbină munca și studiul cu câteva dintre hobby-urile mele.”
Ce planuri de viitor ai? „Nu știu ce idei îmi vor veni sau ce oportunități vor apărea, însă pot spune că intenționez să termin facultatea și să lucrez în domeniul foto/video. Este o activitate foarte versatilă, ce poate fi îmbinată cu multe dintre pasiunile mele. De asemenea, vreau să mă țin de sport și să progresez cât mai mult în escaladă și în free-climbing, cu rezultate deosebite. Aici, ai vrut să vorbesc despre evenimentul de film, însă din păcate nu am trecut de prima etapă pentru participare. Nu m-am dat bătut și am decis să realizez un documentar des-pre asociația de paralimpici Climb Again, în care voi surprinde toate momentele importante și evoluția acestora, până la titlul de campion mondial.”
