Dragostea ta a fost ca un abis în care m-am aruncat cu brațele deschise.
Și am lăsat să mă cuprindă toată noaptea din el.
Dar luminam atât de tare și n-ai știut să mă înțelegi.
Iar eu am sperat să-i găsesc sfârșitul, sau să mă agăț de-o bucată de suflet rătăcită-n el.
Și mă arde întunericul tău,
Și mă stinge,
Și-am să mă izbesc de-o liniște de mormânt,
Și n-o să mă mai audă îngerii cum urlu.
Și n-ai să mai fii,
Și n-am să mai fiu.
Ș-o să fie tăcere,
Și-un etern nimic.
- PUBLICITATE -
