O asistentă paliativă care discută cu pacienții în ultimele lor zile din viață a dezvăluit cele mai comune regrete pe care le avem la sfarșitul vieții noastre. Si, printre primele, în special din partea barbatilor, este „îmi doresc să nu fi muncit atât de mult.”
Bronnie Ware este o asistenta australiana care a petrecut mai multi ani lucrand în îngrijirea paliativă, având grijă de pacienti în ultimile 12 săptămani din viața lor. Ea a înregistrat revelațiile lor pe un blog numit Inspiration and Chai, care a acaparat atât de multă atenție încat a scos o carte cu observatiile ei, numită „Top cinci regrete ale muribunzilor”.
Ware scrie despre claritatea fenomenală a viziunii pe care oamenii o capată la sfarșitul vieții și cum am putea învata din întelepciunea lor. “Când erau întrebati despre vreun regret pe care il aveau sau daca ar face ceva diferit, apăreau aceleași teme comune”, spune ea.
Aici sunt cele cinci regrete ale celor pe patul de moarte, dupa cum le-a observat Ware:
1. Îmi doresc să fi avut mai mult curaj, să traiesc o viață în care eram sincer cu mine, ci nu o viață conform așteptarilor celorlalti.
„Acesta era cel mai comun regret dintre toate. Când oamenii realizează că viața lor este pe sfârșite și se pot uita în urma cu claritate, este ușor de văzut câte vise au ramas neîndeplinite. Majoritatea oamenilor nu a dus la capăt nici măcar jumătate din visele pe care le aveau și a trebuit să moară știind dacă acest lucru a fost cauzat de deciziile pe care le-au luat (sau nu). Sănătatea aduce cu sine un sentiment de libertate, pe care puțini îl conștientizează, până când nu îl mai au.”
2. Îmi doresc să nu fi muncit așa de mult.
„Acest regret a venit de la fiecare pacient bărbat pe care l-am îngrijit. Ei au pierdut tinerețea copiilor lor și compania partenerelor lor. Și femeile au menționat acest regret, însă având în vedere că majoritatea faceau parte din generatile mai bătrâne, multe paciente nu își câștigau traiul singure. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretau amarnic faptul că și-au petrecut atât de mult din viață muncind pe branci pentru a-și câștiga existența.”
3. Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele.
„Mulți oameni își reprimă sentimentele pentru a menține pacea cu ceilalti. Astfel, s-au mulțumit cu o existență mediocra și niciodată nu au devenit ceea ce erau cu adevarat capabili să devină. De aceea, mulți au avut parte de boli care aveau legatură cu amăraciunea și ranchiuna pe care o purtau.”
4. Îmi doresc să fi păstrat legatura cu prietenii mei.
„Adesea aceștia nu realizau pe deplin avantajele prietenilor vechi, până când nu ajungeau în ultimele saptamani de viata și nu era mereu posibil să dai de urma acestora. Majoritatea erau atâta de prinsi de nebunia vieții lor, încat au lăsat prietenii de aur să se răcească pe parcursul anilor. Erau multe regrete mari despre faptul ca nu au acordat prieteniilor timpul și efortul care ar fi meritat. Tuturor le e dor de prietenii lor când sunt pe moarte.”
5. Îmi doresc sa ma fi lasat sa fiu mai fericit.
„Acesta e un regret surprinzator de des întalnit. Mulți nu realizau decât la sfarșitul vietii că fericirea este o alegere. Mulți au ramas blocati în rutine și obiceiuri vechi. Așa numitul “confort” al familiarului s-a revărsat peste sentimentele lor și viața lor fizica. Frica de schimbare i-a determinat să se prefaca în fața celorlalti, și a lor, că erau fericiti, mulțumiți, când de fapt, în adancul lor, și-ar fi dorit să râdă cum se cuvine și să accepte diverse aspecte prostești în viață lor iarași.“
Care este cel mai mare regret al tau de până acum, și cât de departe vei merge pentru a-l schimba până mori?
Sursa articolului: The Guardian
Traducerea si adaptarea: Raluca Stanciu
