Ca tânăr în societatea contemporană românească eşti practic condamnat la chinurile iadului doar pentru faptul că te-ai născut.
După cei 12 ani pe care îi petreci pe băncile unor instituţii nu tocmai bine puse la punct, în care eşti umflat cu informaţii ca porcul în Ajunul Crăciunului, urmează să devii unul din indivizii de care societatea are nevoie.
Acum începe lupta contra pereţilor, contra sistemelor corupte şi contra şpăgilor şi a pilelor, după modelul comunist.
În primul rând cu Bac dar fără facultate e că şi cum nu ai exista, iar cel mai bun job pe care îl poţi avea implică fraza: ”Aici sau la pachet?”, deci în concluzie pleci de acasă, dracu’ ştie pe unde şi începi o nouă etapă din viaţa ta.
Mai trec încă 3,4,6 ani, depinde de alegerea făcută, în care dormi pe la cursuri, pe cărţi în sesiune şi în care îţi exersezi talentul şi rezistenţa la băutură. Tot acum îţi mai faci timp din când în când să te mai uiţi şi pe cursurile alea pe care ţi le-a aruncat în braţe draga ta facultate, nu de alta, dar dacă nu iei examenele o să se supere ai tăi pe tine şi nu o să mai vezi bănuţii de buzunar. Doare, nu?
După toţi aceşti ani eşti fericit că ai o diplomă care te poate conduce spre un loc de muncă sigur şi bine plătit. Surpriză, atunci intră în joc instituţiile care vor să angajeze tineri de până în 26 de ani, dar cu experinţă de cel puţin 30 de ani în domeniu. Amuzant nu? Ei bine lor nu li se pare aşa, ei ştiu sigur de ce au nevoie iar tu şi orice coleg proaspăt ieşit din facultate împliniţi doar prima parte a cerinţelor.
Sistemul nu este de vină!
Sursa foto: https://studyabroad.arcadia.edu/
