Astăzi, fiecare persoana poartă o mască. Uneori, cea mai veselă persoană poate avea probleme care îi aruncă sufletul în genunchi, iar persoana din fața ta, pe care o crezi un „îngeraș” din toate punctele de vedere, poate să fie un mare psihopat.
Din punctul meu de vedere, oamenii sunt asemănarea vie a cărților. Fiecare om e în felul lui pentru că așa este el cu adevărat (dar asta mai rar), ori pentru că a fost obligat să fie așa.
Multe momente din viața noastră ne schimbă uneori fără să ne dam seama, iar alteori o facem voluntar sperând că nu vom mai trece prin astfel de momente mai puțin roz. Dacă neam opri câteva secunde din viața noastră și am asculta atenți și fără să judecăm povestea unei persoane, ne-am da seama că ne-am pripit să tragem anumite concluzii și că i-am atribuit o descriere total greșită. Nu ai de unde să știi că persoana pe care o blamezi cel mai mult ar putea să-ți fie un amic foarte bun.
Noi suntem ființe umane, iar judecatul și răutatea pot spune că ne sunt „calități” primare. Când suntem mici suntem mult prea inocenți încât să încercăm să devenim altcineva, dar atunci când creștem se întâmplă inevitabilul și fiecare își alege o nouă persoană, de fapt își impune ceea ce din punctul meu de vedere este cel mai trist.
Viața e foarte simplă, dar noi preferăm să o complicăm și apoi să ne plângem cât de greu este.
Omule, lasă-ți masca pe masă și pleacă afară, plimbă-te, fii tu, respiră, nu te mai gândi la gura lumii, pentru că nu ea îți dă o casă, mâncare sau pace sufletească. Este datoria ta să le câștigi, dar nimeni nu ți-a impus să te ascunzi, asta a fost o alegere a ta, care, ușor, ușor, ți-a pus cătușe! Totodată tot tu ai puterea să te eliberezi așa că fă-o, nu mai aștepta!
