Janina Ticu este o tânără slătineancă care demonstrează că poți să îți îndeplinești toate visurile și să depășești toate obstacolel,e dacă îți dorești cu adevărat și muncești pentru asta.
Cine este Janina Ticu?
Am lucrat în domeniul economic, pe creditare, în Slatina și Craiova, am fost căsătorită, iar o dată cu criza economică și divorțul, am început o altă viață în Belgia. Mi-am dat demisia din slujba de atunci și am luat-o de la zero în altă parte.
Când eram copil nu mi-am imaginat că o să-mi părăsesc orașul pe care îl iubesc, sunt „bolnavă” dacă nu vin acasă, anul trecut am venit de cinci ori.
Care sunt pasiunile tale?
Sunt pasionată de artă, creație, am terminat Școala Populară de Arte și Meserii, secția canto, sub îndrumarea doamnei profesoare Denisa Spinescu. Am avut o perioadă în care am și cântat pe scenele din Slatina, la ambele case de cultură, am cântat folk, muzică ușoară. Am fost pasionată de modă, am creat haine, dar acum mă bazez mai mult pe tehnologie, pe partea mecanică.
Ce te face fericită?
Cititul, sunt pasionată de cărți, am început să citesc foarte mult de doi ani de zile, mi-am cumpărat foarte multe cărți, investesc foarte mulți bani în acestea.
Mai mult, mi-am achiziționat și un sistem karaoke și organizez, acasă, petreceri în familie, între prieteni și cânt, distrez lumea.
Iubesc să mă plimb, nu neapărat cu cineva, mă calmează locurile unde sunt departe de agitație.
Ai o filosofie de viață după care te ghidezi?
Filosofia mea este să fac haz de necaz pentru a merge înainte și a depăși o problemă, sau o situație stânjenitoare, folosesc foarte mult și sarcasmul, deși nu totdeauna este bine înțeles. Eu nu iau niciodată lucrurile personal, nu obișnuiesc să țin supărare sau ranchiună.
În viață mă ghidez după conceptul că nimic nu este imposibil, dacă vrei și muncești pentru asta, o să reușești. Pot spune că sunt chiar un exemplu în acest sens.
De ce ai plecat din România?
S-a întâmplat, au fost trei lucruri care s-au legat, divorțul, criza economică și oportunitatea care s-a ivit în Belgia.
Cum a fost perioada de început în Belgia?
Inițial am plecat cu cineva, pe o perioadă de trei luni de zile, temporar, nu imi imaginam că o să rămân acolo, mai ales că nu am plecat cu nimic de acasă.
Cu toate acestea m-am adaptata imediat, iar după o lună și ceva m-am întors acasă să îmi pun lucrurile în ordine. Deja aveam altă viziune asupra lucrurilor și o mai mare încredere în forțele mele și în mine, ca femeie.
Care este viața unui străin în Belgia?
M-am integrat foarte bine, am făcut o școală acolo, profesez, am un loc de muncă stabil, mi-am cumpărat o casă.
Anul trecut am vrut să îmi schimb locul de muncă, am găsit altceva, dar am renegociat condițiile la actualul job și am ales să continui aici, pot spune că m-am regăsit, reformat.
Care ar fi avantajele și dezavantajele plecării din România?
Un dezavantaj este că pierzi contactul cu prietenii și familia. Totuși, este adevărat că cei mai importanți prieteni rămân.
Un avantaj este că înveți să te descurci singur, să nu mai depinzi de alții, să nu ai așteptări. Te schimbi în bine, nu mai ești același om, nu o să mai fii cum erai înainte de plecare, totul se schimbă, sunt provocări care te schimbă.
Cum este să conduci o echipă de oameni, mai ales că este formată în special din bărbați?
Noi suntem o companie care lucrează direct cu țăranii flamanzi, procesăm produsele lor și le trimitem în toată Europa, iar echipa mea este formată din 10-12 persoane. Lucrez într-o firmă unde tehnologia ia locul angajaților umani, practic sunt mai multe mașini, totul este automatizat.
Manageriez nu doar o echipă, ci un întreg proces de producție și este cu atât mai dificil cu cât nu vorbim doar limba franceza, ci și flamanda, care este un dialect local.
Înainte de a primi propunerea de a fi șef de echipă am lucrat numai două luni în această companie, dar pot să zic că am avut și anterior o experiență în lucrul cu oamenii. Chiar și în România am avut o poziție de conducere.
Cu toate acestea, este mai greu să lucrezi cu oameni din alte culturi, avem angajați belgieni, francezi, algerieni. Fiecare are cultura lui și este dificil să ajungi la un numitor comun.
Eu văd lucrurile simplu, nu sunt aici să îți spun ce să faci, sau cum să faci, ci să îți arăt ce este bine să faci, astfel încât rezultatul final să fie cel așteptat.
Poate cea mai mare problemă a fost că bărbații au acceptat foarte greu să fie conduși de o femeie. Numai că eu am avut ambiție de mică, care mi-a dat curajul de a face ce este imposibil, de a demonstra de ce sunt capabilă.
Sunt momente în care apar probleme în mai multe locuri și încerc să mă împart, să le rezolv pe toate, mai ales că trebuie să cunoști foarte bine procesul de producție și trebuie să iei rapid decizia care este problema prioritară.
Ce fel de lider ești?
Sunt un lider strict, în ceea ce privește seriozitate și urmăresc rezultatul final, considerând că nimic nu poate poate sta în calea mea și a echipei mele. Sunt serioasă, pot să separ lucrurile și să rezolv conflictele inerente dintre angajați. Mai mult, sunt un om care nu poate să funcționeze fără presiune.
Pot spune că sunt iubită de colegi, vor să fie pe tura mea, suntem ca o mare familie, mai ales că ne leagă și accidente, greutăți, etc
Cum regăsești Slatina când vii acasă?
Slatina e un oraș plin de viață, lucru care mie îmi lipsește acolo. Slatina e plină de femei frumoase, care se aranjează, se îmbracă frumos, este o plăcere să mă plimb pe străzile orașului.
Care ar fi diferența dintre Belgia și România, ca oportunități pentru o viață mai bună?
Belgia este o țară care te ajută să îți împlinești visurile. Sistemul lor este foarte lejer, ca tânăr emigrant imediat ce îți faci actele, cartea de identitate, băncile sunt obligate să îți acorde un credit pentru a-ți lua o mașină. Belgia nu pune accent pe ajutorul social, statul te ia de acasă, te duce la școală, îți găsește un loc de muncă, dar pe de altă parte este și o țară unde impozitele sunt foarte mari. Pe lângă impozitul lunar, plătit de angajator, mai ai și un impozit anual, care nu este deloc mic.
Sunt foarte dezamăgită că în România se merge în continuare pe un sistem care scoate absolvenți de facultate pe bandă rulantă. Cred că ar fi mare nevoie de școli profesionale, unde tinerii să învețe o meserie, care este mult mai importantă ca diploma de studii universitare.
Cred că o meserie îți oferă și o mai mare stabilitate, spre deosebire de o diplomă de facultate care în unele cazuri îți oferă mai multă bătaie de cap.
