Parte din cultura scumpa de care imi era dor…
Au picat gutuile si m-am infruptat… Am muscat cu simturi pline de dor, gura mare si bucurie de suflet tanar. Fructul adorat, acelasi de fiecare data, altul de fiecare data, legatura dintre ani de amintiri, visuri si dorinte. Mi-a placut, imi place… Suc mult, dulce acrisor, buze umede, aroma ce ma patrunde si ma rascoleste in locuri pe care le credeam de nepatruns …
Zice ca Gutuia ar fi fost, fructul si promisunea Fructului Interzis din Gradina Raiului, de la inceputurile lumii…
Gutui ca anul asta nu au mai fost si nici nu o sa mai fie, ca asa e viata. Doar sa stim sa ne bucuram de ele si o sa vina si mai bune si mai coapte. Cum sa prelungesc placerea toamnei mele, sa ma bucur de roadele ei, in fata focului sacru, invelita in aroma si torsuri de pisica, afara acoperamant curat, suflu pur de iarna noua si blanda?
Mai zice si ca daca nu apuca sa se coaca gutuile, o sa vina peste noi o iarna usoara…
Gutui au cazut multe, devreme si tot multe am cules, prea multe sa le poti manca, si asa mi-a fost oferit raspunsul. Am facut DULCEATA! Dar nu una oarecare, dulceata cu dragoste de gutui si de viata , de trandafiri si de dor, de zahar si de durere, pentru ca, nu imi pasa daca ziua s-a nascut din noapte, sau noaptea din zi, ambele sunt viata si eu sunt fericita.
Reteta?
Acasa, in Romania. Gutuia, fructul meu preferat si-al Lui.
Un prieten bun si multe gutui.
Ambele, ingrediente organice, produse local, la tara sau la oras, pentru ca ne place sa fim sanatosi si sa sutinem economia tarii in care ne aflam!
Daca gutuile sunt cu adevarat organice si au gust de sanatate, sa speram ca si prietenul vostru e in putere si dornic sa se puna pe treaba, pentru ca o sa intalniti, impreuna multa viata in cele gutui.
Scoateti viermii si stricaciunea, cu precizie, sa nu stricam dulceata, dar aveti grija sa nu va taiati!!!
Din 3 kg jumatate de gutui, noi am scos 2 kg jumatate de bucatele bune de folosit. Le-am spalat, le-am tocat in forme si dimensiuni pe care o sa ne placa sa le intalnim in lingurita dulce si le-am stropit cu zeama de la doua lamai, sa nu oxideze. Resturile, merg pastrate pentru productia de tuica 🙂
Pe foc, in oala cea mare, am pus doi litrii de apa de izvor si aproape 2 kg de zahar. Daca voi aveti fructe mai dulci, va rog din suflet sa folositi mai putin din durerea asta de zahar,ca sa apucam sa facem si sa mancam dulceturi impreuna, o viata cat mai lunga. Scufundati si cateva betisoare de scortisoara in apa cea mai dulce si lasati-le-n treaba lor, la foc mediu, vreo jumatate de ora….
Luati o pauza!
Ascultati Maxim Vaga- Damn Your Eyes, sau ce vreti voi…
Dupa o jumatate de ora, cand siropul e gata, scoateti betisoarele, adaugati cubuletele de gutuie, iar iubitorilor arome fine si dulceata de trandafiri, le sugerez sa adauge si o cescuta de apa de trandafiri.
Va mai faceti de lucru inca o jumatate de ora cat se schimba consistentele si se armonizeaza aromele. Beware, No Matter What You Do, amestecati din cand in cand sa nu se lipeasca bunatatea. Daca va place consistenta, opriti focul, lasati sa se racoreasca 10 minute, apoi umpleti borcanele sterilizate si le intoarceti cu capacul in jos sa se sigileze. Et voila!Dup-amiezi dulci, pentru seri si dimineti si mai dulci!
“They dined on mince, and slices of quince,
Which they ate with a runcible spoon;
And hand in hand, on the edge of the sand,
They danced by the light of the moon,
The moon,
The moon,
They danced by the light of the moon.” The Owl an the Pussy-Cat by Edward Lear
Va las aici un link, daca va cere inima, ceva mai multa informatie despre fructul asta pacatos. Si va urez calatorii placute si pante line in drumul spre divinitate.
