Sufletul unui om este asemenea unei stele, odată ce se naște e menit să strălucească în întunericul numit viață. Fiecare este propriul lui univers și fiecare decidem prin ce facem, prin ce vrem, cât de strălucitor și orbitor va fi universul său.
Odată ce o persoană devine rea și nu mai are pic de suflet în ea, înseamnă că și-a micșorat intensitatea luminii, făcând-o aproape inexistentă, dar ea nu va dispărea niciodată, nici după ce vom pleca din această viață efemeră spre noua călătorie pe care mulți o denumesc reîncarnare, rai, iad dar nimeni nu este capabil să spună ce este cu adevărat.
Omule, ai o putere incredibilă, ai fost creat pentru a străluci așa că fă-o!
Suntem ființe făcute din „vise”. Visele sunt singurele care ne sunt nelimitate, nimeni nu ne poate spune cât, cum și ce să visăm. Nu spun că totul va fi roz mereu, dar atunci când ai impresia că totul în jurul tău e negru aminteșteți că ești o stea, visează, luminează negura ce te înconjoară și luptă din răsputeri pentru viitor, nu ești curios ce va urma?
Nu spun să ne axăm numai pe ce va fi, ci să ne oprim câteodată să ne amintim ce a fost, ce eram, să trăim prezentul din plin până nu devine trecut și să așteptăm cu nerăbdare viitorul, dar niciodată să nu uităm niciuna dintre ele pentru că altfel nu va exista nimic.
Zâmbește, trăiește, visează, asta te va ajuta să treci peste tot, să zâmbești și de câte ori vei putea ajuta alți oameni să zâmbească, nu te costă nimic.
Omule, ești cea mai puternică și imprevizibilă stea pe care am văzut-o!
Viață, tu ești cerul pe care noi ne așternem existența și ne tipărim povestea pe care am lăsat-o în spate, prin ce am făcut sau cum am rămas în amintirile și inimile celor de lângă noi.
