În Oltenia conviețuiesc oameni pentru care tradiția a însemnat ceva aproape sacru, cu reguli de bunăcuviință creștină, cu obiceiuri și rânduieli bine conturate și respectate cu sfințenie.
Oamenii din Oltenia sunt mândri, iubitori, sociabili, își iubesc locul și nu ezită sa îl arate celor ce doresc să-l vada.
Portul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l compun, al tehnicilor şi materialelor folosite, a organizării decorurilor, pe suprafaţa pieselor şi motivelor decorative utilizate reprezintă unul din cele mai complexe domenii ale artei populare.
Oltenia, zonă etnografică cu o individualitate artistică de mare expresivitate, cunoaşte o mare diversitate de tipuri de costume. Specificităţile sunt determinate de dispunerea şi tratarea motivelor sau de importanţa mai mare acordată unei anumite piese din ansamblul costumului, ca urmare a unui mediu cultural-artistic diferenţiat, generat de condiţiile social-economice diferite.
Subzonele etnografice, cristalizate în decursul vremii în Oltenia, corespund în general vechilor unităţi administrative: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Romanaţi şi Dolj.
Portul popular din Romanaţi
Ceea ce conferă individualitate costumului de Romanaţi este preferinţa pentru motivele avimorfe şi florale într-o manieră proprie cu contururi puternic stilizate, apropiate de cea a chilimurilor, deosebită de zonele învecinate. Decorul catrinţelor care aici poartă denumirea de boscele este dispus în partea inferioară a piesei compunându-se din motive colorate în roşu, galben, albastru.
Aceleaşi culori le întâlnim pe şube şi giubele, apropiindu-se prin bogăţia ornamentală de bogăţia costumului schilăresc din Gorj, dar deosebindu-se prin culorile vii ce le înfrumuseţează.
În Romanaţi, o notă specifică o dă costumului femeiesc casacul, o haină lungă, închisă, croită pe talie, fără mâneci cu ornamentare similară şubelor. Cojoacele bogat ornamentate şi şubele femeieşti cu mânecă scurtă şi aplicaţii de găitan negru şi albastru, constituie de asemenea o trăsătură a portului din această regiune.
