Reușește să vadă dincolo de aparențele lansate de societatea din zilele noastre; Încearcă, și pot spune cu sinceritate că reușește, cu pași mărunți, să redea viața genului muzical reggae la nivel național, privat, aș putea spune, uneori de drepturile pe care muzica comercială actuală le dobândește cu ușurință. Natty Ned Selekta (Sebastian Nedelcu), reprezentant al echipei Do the Reggae-România, a trecut prin Slatina oferindu-ne evenimentul @Reggae Fever Tour.
De ce Reggae?
În primul rând datorită faptului că muzica reggae este despre noi, oamenii de rând, indiferent de culoarea pielii, rasă sau religie, oricine se poate regăsi în mesajului acesteia dacă are puţină răbdare să o înţeleagă. Deşi a pornit din Jamaica, mesajul acesteia mereu a fost şi va rămâne unul universal.
Este o muzică vie în care primează iubirea faţă de familia naturală, cea în care ne-am născut dar în acelaşi timp şi faţă de marea familie universală formată din toţi cei care trăim pe această planetă. De asemenea iubirea noastră e obligatoriu să se îndrepte şi faţă de natură şi planeta noastră Pământ, care încă ne susţine deşi noi ca umanitate continuăm să o distrugem zi de zi. Ne tăiem practic singuri creanga de sub picioare dacă continuăm să ne gândim doar la prezent şi la confortul nostru zilnic.
De asemenea ador armonia muzicii reggae, felul în care este cântată, artişti şi producători originali consideraţi ”ţicniţi ” de către societate, dacă luăm doar exemplul lui Lee Scratch Perry. Şi nu vreau să omit continuitatea şi spiritualitatea specifică acestui gen muzical.
De unde a pornit această pasiune?
Culmea că eu nu am început cu Bob Marley, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. În anii ’90, fratele meu mai mare îşi cumpărase şi asculta casete cu Ini Kamoze şi Shaggy, iar eu pe acea vreme aveam casete cu Fun Factory şi Rednex. Acum e exact invers, fratele meu nu mai e aşa mare fan Reggae dar am preluat eu ştafeta.
A urmat o perioadă în care ascultam mult hip-hop, fiind elev la Seminarul teologic din Blaj, derulam la greu cu creionul casetele cu B.U.G. Mafia şi le ascultam cap-coadă. A urmat o perioadă în care am ascultat folk, deoarece mulţi tineri din jurul meu cântau la chitară şi de acolo am tot trecut prin mai multe genuri şi mai ales perioade de timp muzicale. Aveam perioade în care ascultam doar muzică din ani ’60, apoi ’70, ’80 dar asta doar de curiozitate și pentru a-mi lărgi universul muzical.
2012 a fost pentru mine anul de graţie, am prins primele concerte live de reggae cu Megga Dillah, One Lion din Timişoara care era şi el la început de drum şi Gregory G Ras din Ungaria în Bohemian Flow din Sibiu. Am început apoi să ascult frecvent Republika Verde, post de radio ce emitea din Bucureşti şi de a cărui organizare se ocupa Bogdan Negroiu din Bucureşti. De acolo am aflat că urmau să vină Dub Incorporation în Bucureşti la Fabrica, care a şi fost primul concert cu live band. Nu ştiam oraşul pe atunci, nu ştiam altă lume din domeniu dar am plecat aşa de nebun şi a fost o experienţă tare faină. Apoi au urmat festivalurile One Love şi Reggae Pon Di Hills şi tot în 2012 am început şi noi activitatea cu Do The Reggae în Sibiu.
Ce ne poți spune despre ”Reggae Fever”?
După ce anul trecut, am reuşit cu primul tur naţional ”Do The Reggae-Roots & Cultcha Tour” să ajung în oraşe precum Braşov, Sibiu, Cluj, Bistriţa, Deva şi Timişoara anul acesta mi-am propus cu ”Reggae Fever” să ajung în cât mai multe oraşe mai mari sau mai mici în care muzica reggae nu a mai răsunat de mult sau poate e pentru prima dată când se întâmplă un eveniment de acest gen. E important ca oameni şi mai ales tinerii să afle că muzica reggae încă e vie în România şi că dacă îi acorzi o singură şansă îţi poate schimba viaţa.
Cum ai reușit să muți acest proiect la nivel național?
Întrucât îmi place să călătoresc şi deja am tot umblat în lung şi în lat, de la Timişoara la Bucureşti, această evoluţie a venit de la sine. Mi-aş dori ca mai multe cluburi în primul rând să acorde şanse muzicii reggae şi cât mai mulţi tineri să se îndrepte şi spre acest gen deoarece este poate unul dintre cele mai sincere şi de suflet genuri muzicale din istoria muzici şi până în prezent.
Cum ai ales Slatina?
Am mai fost în Slatina acum câţiva ani şi din păcate nu a fost o experienţă prea plăcută aşa că am ales să mai dau o şansă şi acestui oraş deoarece pentru mine este unul de suflet. Şcoala generală am făcut-o în Slatina şi până în ’95 am locuit aici, deci o să mă întorc de fiecare dată cu mare drag.
Cum ți s-a părut experiența?
Noaptea şi petrecerea din Memphis au fost super. Am început cu roots, reggae am continuat cu un pic de ska şi jungle iar spre dimineaţă am dat-o din nou pe reggae dar şi pe hip hop şi underground folclor. Mi-a plăcut că la mese nu au fost doar tineri ci şi persoane mai în vârstă care cred eu că s-au bucurat de muzică şi vibe-ul acesteia. Deşi la început lumea a fost mai reticentă, după ora 24:00 a mai rămas fix lumea ce venise pentru party și ne-am distrat pe cinste. S-a lăsat cu dans şi cu multe refrene cântate în cor, aşa cum se cade să fie pentru orice petrecere care se respectă. Vreau pe această cale să îi mulţumesc prietenei mele Lupaşcu Edith care a vorbit la club şi m-a ajutat cu organizarea şi celor de la Memphis Pub pentru primirea călduroasă.
Ce este ”Do the Reggae – România”?
Do The Reggae – România a luat naştere ca şi comunitate în 2012 în Sibiu, din dorinţa de a sprijini şi de a oferi un suport real muzici reggae de la noi, artiştilor şi selectorilor implicaţi în acestă frumoasă mişcare. Acum ne desfăşurăm activitatea atât în Sibiu dar şi în Timişoara şi Cluj Napoca unde avem membri cu care colaborăm excelent.
Sunteți singura comunitate de acest fel din România?
Spre bucuria noastră nu suntem singura. Avem o colaborare frumoasă şi fructuoasă cu Zona Reggae din Bucureşti, Zona Reggae fiind şi singurul şi cel mai profesionist magazin online de reggae, a cărei activitate este coordonată de către King Julien.
În Vestul ţării există o comunitate care de-a lungul anilor a organizat evenimente şi concerte memorabile: Reggalize It din Timişoara. Aceştia au pornit ca şi site şi magazin în limba română, acum activitatea lor de pe site este în engleză. Lion Riddims, membru al acestei comunităţi a devenit cel mai cunoscut producător de riddimuri (negative) reggae de la noi, recunoscut la nivel internaţional.
În Bucureşti de asemenea îşi desfaşoară activitatea Republika Verde, coordonată de Bogdan Negroiu de la El Negro, eu cu ei am început practic să ascult şi să descopăr muzica reggae.
De asemenea o altă comunitate şi familie foarte dragă nouă este cea care s-a format în jurul One Love Gathering sau ”Adunarea O Iubire” cum îmi place mie să o numesc. Această adunare a fost înfiinţată de către Kaya Foundation din Bucureşti. An de an în inima naturii cele mai frumoase şi mai tari Sound System-uri de dub -reggae de la noi îşi dau întâlnire şi astfel timp de o săptămână ne putem delecta cu vibe-ul adus de către diferiţi artişti internaţionali, invitaţi special la această adunare dar şi de multă muzică reggae pusă pe vinil de mulţi selectori talentaţi de la noi din ţară .
De-a lungul anilor la One Love ne-am bucurat să ascultăm muzică pe Kogaion Sound System al băieţilor de la Kaya Foundation din Bucureşti, Kaze Sound System din Iaşi , Jah Order Sound System (Ploieşti – Bucureşti), Genmaica Soundsystem (Cluj) şi la anul care vine cel mai probabil sperăm să fie prezent şi noul Sound System al băieţilor de la High Kulture din Timişoara. La vară urmează aniversarea de 10 ani de One Love Gathering care se anunţă a fi una de top şi ar fi păcat să o rataţi.
In Cluj, comunitatea de dub – reggae este susţinută de asemenea de către membrii Genmaica Soundsystem, în Timişoara , High Kulture vor ajunge la ediţia cu numărul 3 al seriei de evenimente ”Timişoara Dub Club”, iar în Iaşi, Kaze Sound System, îşi desfăşoară activitatea cu mult suflet şi pasiune. Nuclee de reggae formate din artişti, producători şi selectori talentaţi se află şi în oraşe precum Braşov, Ploieşti, Baia Mare sau Rădăuţi,din cunoştinţele care le avem noi până în momentul de faţă şi sperăm cât mai multe oraşe să urmeze aceste exemple.
La ce nivel consideri că a ajuns muzica Reggae la nivel național?
Depinde la ce ne raportăm. Faţă de celelalte ţări din Europa, mai dezvoltate, clar suntem încă în urmă însă şi la noi în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu etc. se ascultă reggae şi dub din ce în ce mai frecvent, sunt petreceri periodice, strict dedicate acestor genuri.
Vara deja fiecare Festival care se respectă are pe line-up cel puţin un artist de dub-reggae, dacă nu mai mulţi. Tot în aceste oraşe i-am putut asculta live pe Alborosie, Julian Marley, Tania Stevens, Genteleman, Ziggy Recado, Skarra Mucci, Iration Steppas, Chanell One, General Levy, Congo Natty, Mungos Hi Fi etc.
La Electric Castle, de câţiva ani există scena Roots, dedicată strict muzicii dub-reggae iar pentru 2018 deja am primit cea mai bună veste: Damian Marley a fost deja anunţat ca şi headliner. Îmi amintesc că acum câţiva ani, când am primit un chestionar cu un artist pe care mi-aş dori să îl văd la Electric Castle, încă de atunci am scris Damian Marley şi mă bucur că în sfârşit îl voi auzi şi la noi. E drept că anul trecut l-am mai prins live la Budapesta, însă show-ul făcut de acesta şi band-ul său e într-adevăr unic şi de neratat. Aşadar consider că încet, dar sigur, muzica reggae merge şi la noi în direcţia bună.
Dacă nu ar fi fost Reggae, ce ar fi fost pentru tine?
Afrobeat sau funk, cred! Eu mai ascult şi hip hop sau jazz, depinde şi de stare. Oricum muzica negrilor m-a atras dintotdeauna.
