Relațiile între adolescenți și părinți: război total sau cooperare perfectă?

Adolescența reprezintă o etapă a vieții în care se pune baza caracterului și comportamentului unui om. De-a lungul timpului, așa cum tot ce ne înconjoară a evoluat, în același ritm a evoluat si această etapă, prin apariția a noi tipuri de adolescenți, față de generațiile anterioare.

Una dintre cele mai importante probleme ale adolescenței o constituie relația dintre copii și părinți. Aceasta apare la o vârstă foarte fragedă, însă ne vom raporta doar la adolescenții cu vârsta între 13-19 ani.

Întrebarea multor părinți este: “De ce copilul meu nu îmi comunică toate problemele pe care le întâmpină?”. Răspunsul este simplu: datorită diferenței de vârstă și de mentalitate. Adolescenții au nevoie de multă înțelegere și de sprijin în tot ceea ce fac, iar dacă nu primesc aceste lucruri în modul dorit de ei, se pot distanța de anumite persoane. Nu susțin faptul că trebuie sprijiniți în tot, dar anumite sfaturi bune îi pot ghida pe drumul corect.

- Publicitate -

Pornind de la aceasta, există două tipuri de părinți:

Părinții “democratici”, care sunt foarte apropiați de copiii lor. Aceștia intră și ei în lumea tehnologiei, dar pe această cale nu trebuie să-l facă pe adolescent să se simtă controlat, rușinat sau spionat. Trebuie păstrată intimitatea sa, unde se dezlănțuie altfel față de cum se arată în fața familiei. De obicei, în această categorie sunt acei părinți “moderni”, care știu cum să se implice în viața și anturajul adolescentului, care știu să îi trateze bine pe prietenii acestuia. Nu îți trebuie o situație materială extraordinară pentru aceste lucruri, ci ține doar de cât de multă răbdare are un părinte pentru a înțelege toate capriciile celui mic. Însă nu trebuie neglijată nici autoritatea, pentru că fară autoritate se poate ajunge ca adolescentul să manipuleze adultul.

Părinții “dominanți” induc în comportamentul unui adolescent timiditatea și frica, ori îl transformă într-un “rebel”. De ce “rebel”? Deoarece acești părinți îl pun întotdeauna pe “NU” în fața dorințelor adolescentului, iar acesta are nevoie doar de puțin curaj pentru a merge pe principiul “Fac tot ce vreau eu, indiferent de ce spun ei”. Aici chiar apare o problemă, iar majoritatea părinților nu vor să recunoască faptul că ei sunt principalii vinovați. Relațiile dintre familie și copil se pot distanța, iar în aceste cazuri cel mic începe să creadă că este destul de matur și poate face totul singur. Ideal, părinții ar trebui să îmbine în egală măsură caracteristici din ambele categorii, deoarece lipsa uneia poate creea dezechilibru în relația lor cu adolescentul.

Am vorbit despre părinți, deci ar fi bine să trecem și la principalul subiect, adolescentul. Acești copii se află la vârsta schimbărilor, dorințelor, sensibilității. Sunt foarte multe caractere diferite în rândul adolescenților, însă cu toții sunt formați după climatul familial. Motivul pentru care apar schimbările este că ei încep să interacționeze mai profund cu alte persoane de vârsta lor.

Aici apar așa numitele “anturaje”. Ele pot fi poziționate într-o lumină bună sau una mai puțin bună. Se pot lega acele prietenii foarte strânse între persoane care au lucruri în comun, care își petrec timpul dezvoltându-și abilități, descoperindu-și noi calități.

Dacă unui adolescent i se acordă libertate treptată de când este mic până la o vârsta mai mare, nu va ajunge să facă lucruri dezămagitoare. Acești adolescenți își vor aprecia părinții și le va fi foarte greu să îi dezamăgească, din moment ce ei au fost înțeleși când au avut nevoie.

Există și excepții, și sunt tot mai multe, anume adolescenții rebeli care susțin că ei sunt suficient de maturi să decidă singuri ce este bine și ce este rău. Sunt așa datorită faptului că s-au simțit prea puțin importanți în ochii celor apropiați, li se reproșa des că nu îndeplinesc așteptările părinților. Acestea au dus la comportamente de adolescenți scăpați de sub control și care încearcă să se maturizeze mult prea devreme. Aici apar și viciile (spre exemplu fumatul), aici apar și comportamentele agresive și lipsa de respect față de cei din jur.

Toți acești tineri care par scăpați de sub control duc lipsă de afecțiune și de înțelegere. Aceste comportamente pot avea urmări negative asupra întregii vieți, dacă acea persoană nu a putut fi înțeleasă la timp. La rândul lor, acești adolescenți, cand vor deveni părinți, vor fi foarte autoritari, dar și iubitori, vor fi stricți dar și permisivi, vor încerca să îmbine totul pentru a oferi numai efecte pozitive asupra viitoarelor generații.

- Publicitate -
Andreea Fieraru
Elevă, Colegiul Național Nicolae Titulescu