M-am decis să fac o analiză despre ceva care ne modelează viața, mediul în care ne petrecem 6-7 ore pe zi, 5 zile din săptămână, 4 săptămâni din 4, 9 luni pe an, exact 12 ani din viața noastră. Știu deja cum neuronii voștri au început să se agite datorită acestor numeroase măsuri ale timpului și să vă ducă cu gândul: DA, EXACT! La ȘCOALĂ.
Școala, un cuvânt pe care orice copil îl întâmpină și îl rostește în mod constant de la vârsta de 7 ani. Cum am spus, este locul în care ne petrecem 12 ani din viață. Sună destul de mult, nu? Școala cuprinde trei etape: Școala primară, formată din clasele 1-4, gimnaziul cu clasele 5-8 și ultima treaptă, dar nu cea din urmă, liceul cu clasele 9-12. Am început cu primul pas și am discutat cu o mică școlăriță din clasa întâi. Șirul discuției a fost următorul:
Ție îți place să mergi la școală? Adică, nu doar să mergi ci și să stai acolo atâtea ore pe zi? „Da!”
Și ce îți place ție să faci acolo? „Îmi place să scriu, să citesc și să mă joc cu colegii mei.”
Crezi că peste ceva timp o să îți placă să mai mergi la școală? De exemplu, în clasele mai mari? „Cred că da.”
Crezi? Deci, ai o urmă de îndoială. „Se poate să am.”
Cum te vezi tu în viitor? Ce vrei să te faci când vei fi mare? „Vreau să fiu profesoară.”
Crezi că școala te ajută cu ceva? În viitorul tău, te va ajuta să realizezi ceva? Sau mergi la școală doar pentru că asta fac toți ceilalți copii? „Păi… nu știu. Nu m-am gândit la asta, dar eu cred că o să fac ceva cu ajutorul școlii.”
Și la ce o să te ajute? „Să învăț.”
Și după ce o să înveți, ce crezi că o să faci? „O să învăț și o să mă fac ceva.”
Ce ai auzit tu la colegii tăi de școală mai mari, de la părinții tăi? După ce termini să înveți, o să ai o slujbă, se mai numește și serviciu sau job, ori carieră. Depinde de ce vei face. Această slujbă e un lucru pe care toată lumea îl are, iar cei care nu îl au, au nevoie de el. Acest job, serviciu sau carieră ne este oferită de către școală. „Sper să am o slujbă frumoasă, să culeg norii de pe cer exact ca pe tableta mea!”
Mai departe, am dezbătut subiectul cu o elevă din clasa a 5a
Cum te simți acum că ai început o nouă etapă și ai părăsit clasele primare? „La început mi-a fost puțin teamă de ceea ce mă așteaptă deoarece mă gândeam că o să întâmpin dificultăți, o sa fie mai greu, dar recent am realizat că îmi place nespus în clasa a 5a și sunt încântată atât de profesori cât și de colegi. Materia nu mi se pare deloc dificilă și mă descurc foarte bine.”
Te gandesti deja la ce liceu vei merge, la ce profil de specialitate? Sau crezi că e prea devreme să te gândești la aceste lucruri? „Nu, nu mi se pare devreme să mă gândesc la opțiunile mele de viitor pentru că prefer să întâmpin din timp lucrurile care mă așteaptă. Mă gândesc deja la profilul științe socio-umane pentru că îmi place sa ascult problemele oamenilor și vreau sa devin psiholog.”
Dar crezi că există șanse ca peste ceva timp să îți dispară puțin din entuziasmul pe care îl ai acum? „Nu am privit lucrurile din acest unghi deoarece îmi place să gândesc pozitiv și să îmi duc planurile la bun sfârșit.”
Ai ceva să le transmiți copiilor din școlile Slatinei? „Dragi copii, nu lăsați piedicile să vă întunece drumul în viață, fiți mereu optimiști și continuați să sperați doar la lucruri bune!”
Șirul discuțiilor a continuat cu Robert Angelescu, elev în clasa a 12-a la „Colegiul Economic Petre S. Aurelian”, aflat în postura de viitor hair-stylist.
Ai avut de prima dată această opțiune în plan, să lucrezi în acest domeniu? „Da, această meserie este o moștenire de familie. Eu sunt următoarea generație, dar o fac mai ales din plăcere.”
Cum crezi ca te-a transformat școala de la început și până în prezent? Cum ți s-a părut tot acest proces prin care ai trecut de cand ai terminat gimnaziul și ai intrat la liceu? „Nu știu exact dacă m-a transformat în ceva bine sau în ceva mai puțin bine, poate în ceva neutru.
Eu, personal, cred că liceul e perioada cu cei mai frumoși ani din viața unui tânăr, dar din păcate este si acel zid de care te lovești, numit realitate. Realitatea, din punctul meu de vedere, e ceva care îți spune că tot ce ai crezut până acum, toate concepțiile tale și visele pe care le aveai, se spulberă într-un fel sau altul. Bine, poate aceasta nu se întâmplă din cauza liceului, ci din cauza vârstei care odata ce s-a mărit, apare un nou val de responsabilități sau chiar greutăți, depinde de situație. Da, eu reușesc să fac ce mi-am propus, dar în acest moment vorbesc la modul general, despre alte lucruri. Ceea ce vreau să spun este urmatorul lucru: realiezi ca lumea nu este deloc așa cum crezi tu și îți dai seama că te-așteaptă din ce în ce mai mult greu.”
De unde ai dedus toate aceste lucruri? Cum ai ajuns la aceste concluzii? „Păi, de exemplu fratele meu când vine de la școală, părinții mei îl întreabă „Ce ai facut azi la școală?”t la care el răspunde mereu „bine”. Mă întreb, cum ar fi să ajungă acasă și să spună „azi am avut o zi minunată la școală în loc să se așeze la masă extenuat și cu moralul la pământ din cauza examenului de capacitate.”
Ce părere ai despre liceele din Slatina? „Avem niște licee foarte bune însă mi-ar plăcea ca elevii să fie mai încurajați în loc să decadă, să fie convinși că e bine să discute mai mult cu părinții lor, comunicarea rezolvă întotdeauna problemele.”
Dacă ai avea posibilitatea, ce ai introduce tu în programa școlară? „Mai multe ore de sport și artă: desen și muzică, ceva care să îi relaxeze pe elevi și să îi ajute să se exprime liberi. Aș organiza orele mai plăcute, mai distractive și aș găsi un mod prin care toți să învețe cu plăcere.”
Anul acesta ai examenul de bacalaureat. Te simți pregătit? „Oricât aș fi de pregătit, cred ca niciodata nu o să mă simt îndeajuns. Chiar dacă am o înclinație ce nu necesită neapărat promovarea examenului, îl tratez cu seriozitate. *Ai ceva de transmis sub formă de concluzie?”
ȘCOALA ESTE ÎN NOI. NOI SUNTEM ȘCOALA!