Pițipoanca
Toți avem cel puțin una în lista de prieteni de pe Facebook și una în lista de prieteni din realitate. Nu ai cum să nu o recunoști, e ca un struț într-o fermă de găini: pur și simplu îți sare în ochi și oricât de mult ai încerca să o ignori și să te convingi singur că nu e acolo, ea ține neapărat să îți arate că e. Mai vine pe la tine și te mai ciocăne în cap, din când în când, fix când uitasei de existența ei. Pe Facebook pune poze din 10 în 10 minute. Selfies. Dacă se poate cu filtre de la Candy Camera sau ăla de slăbit de pe Snapchat, și mai bine. În viața reală, face poze din 10 în 10 minute. Apreciem măcar că nu minte pe internet. Ea ne spune absolut tot ce face, iar aici nu e niciun filtru. Știm deja de câte ori s-a despărțit de iubi, de câte ori a fost la plajă vara asta și ce lături a mâncat la micul dejun. Pentru că ne pasă.
Pițipoanca avansată
Asta e diferită. Ea nu poartă animal print în orice combinație și nu iese afară așa, cu toți fraierii săraci. De obicei are ceva mai mulți bani și își permite să pună poze cu mâncare ceva mai scumpă decât domnișoara anterior menționată. Pozele sunt poze. De ele nu scapi. Totuși, ea își alege bine filtrele folosite și, de obicei, e acea persoană care pune pe toată lumea din lista de prieteni să aleagă între 10 poze care sunt exact la fel ca să-și pună la profil. Nu contează că nu o cunoști. Nu contează că v-ați certat acum 4 ani. Ești obligat să alegi.
Iubitorul de animale
Nu e nimic rău în a-ți plăcea animalele. Personal, ador pisicile, iar de fiecare dată când văd un câine pe stradă, mă topesc pe interior și eventual mai scot și câteva sunete handicapate oarecum involuntare. Dar cred că ne putem pune cu toții de acord că totul are o limită. Știți persoana aia care dă share non-stop la poze cu animale pe care le găsește pe stradă? “El este Azorel, l-am găsit pe lângă (bagă aici nume de loc) și este foarte iubitor, jucăuș și vesel. Vă rog să mă ajutați să găsesc o casă pentru Azorel”. Nu m-ar deranja absolut deloc dacă bietul animal ar fi un câine care arată decent, însă de cele mai multe ori este un maidanez răpciugos cu 7 boli pe un picior și un mix elegant de pureci și păduchi care valsează împreună pe capul lui. Nu vreau să par insensibilă la suferințele animalelor străzii, dar, haideeeee, dacă chiar vreau o boală infecțioasă pe 4 picioare, pot să iau câte vreau din spatele blocului. Vă rog, opriți-vă.
Cocalarul
Manele, semințe și live-uri non-stop pe facebook. Atât. Mai e nevoie de altă descriere?
Artistul/artista
Share-uri constante de la Berlin ArtParasites și The Chronicle. Melodii de la trupe necunoscute hipster-indie, cel puțin câte una pe zi pusă pe Facebook. Fotografii artistice, postate câte 10 deodată în albume cu nume gen „psychedelic”. Poezii “proprii și personale” pe care le postează pe perete. E persoana aia care trebuie neapărat să care un bloc de desen uriaș după ea oriunde ar merge. Persoana aia care trebuie N E A P Ă R A T să aducă în orice conversație faptul că nu se uită la televizor, și că, de fapt, nici nu-i vede rostul, ea preferând să urmărească un film psihologic cu impact emoțional sau să asculte ceva Bach, Chopin, sau o trupă underground care are melodii cu versuri care îți ating profund sufletul îngreunat de apăsarea lumii mult prea crude. Eventual trebuie să îți mai arate și câte-un cântecel cu maxim 40 de vizualizări pe youtube și să se prefacă mirați când le spui că nu-l știi. Dacă ar exista doar pe Facebook ar fi ok, pentru că, să fim serioși, nimănui nu-i pasă de ce fac oamenii pe internet. Problema cu persoana asta e că existența ei în lumea reală se bazează strict pe superioritatea cu care îi tratează pe ceilalți pentru simplul fapt că admit că au auzit de Oana Zăvoranu cel puțin odată în viața lor.
Nimeni nu e ușă de biserică pe rețele de socializare. Vrem-nu vrem, toți mai creăm câte o mică dramă, ne mai milostivim de câțiva câini care CHIAR au nevoie de o casă, mai dăm share la o manea-două fie pentru că ne place, fie pentru că ni se pare amuzantă; motivul e irelevant. Ceea ce e chiar important e să nu lăsăm persoana de pe ‘net să se materializeze și să ne acapareze întreaga personalitate. Nu vrem să ajungem în vreun articol pe la vreo redacție făcut de-o nesimțită care judecă oamenii după aparențe.
sursa foto: https://www.yoda.ro/online/de-ce-sunt-tristi-oamenii-care-pretrec-mai-mult-timp-pe-facebook.html