Cunoști perioada aia a vieții tale când spui că tu nu mai ai nevoie de iubire și te ferești de dragoste ca dracul de tămâie? Hai că sigur o știi, imposibil să scapi de ea. Asta nu e așa rău, chiar deloc rău aș putea spune, treaba devine nasoală când, fix în perioada asta, apare cineva care îți cam strică planurile, cineva care te face să te îndrăgostești fără să îți dai seama.
Se întâmplă uneori să întâlnești pe cineva, sau să dai peste o veche cunoștiintă, și după ce discutați îți spui în gând că acel cineva e chiar o persoană interesantă, sau a devenit una interesantă.
Tot acum începi să te minți singur, pe principiul: „Da, tipa asta e mai mișto decât știam eu, dar nu o să se întâmple nimic, eu nu vreau să mă leg la cap!”. Ei bine, ăsta e primul semn că urmează să te duci dracului, sau să te duci cu bucuria, depinde de caz. De obicei eu am mare noroc de prima variantă. Mă rog, este clar că universul o să lucreze în așa fel încât o să vă mai vedeți de cel puțin 1.246.654.754 ori, iar în sufletul tău își va face loc dragostea, fără să te anunțe. În loc să intre ca jandarmii cu berbecul, o să dea buzna ca un hoț care intră prin efracție. Și ce te faci când te trezești cu hoțul în casă? (Suni la poliție, normal).
Păi ce să te faci, începi să te minți că el nu e acolo, și refuzi să accepți asta. Urmează să renegi orice sentimente pe care le ai, urmează să spui că e doar o atracție temporară și că va dispărea. Să vezi surpriză mare când trec câteva luni și hoțul tot pe acolo e și mai lasă și dezastru în urma lui…
În concluzie, și dacă stai și dacă fugi, tot te-ai ars. Roagă-te ca măcar tu să nu faci parte din aceeași categorie ca mine.
