Primul pas spre maturitate

Odată cu încheierea ciclului liceal, fiecare tânăr este pregătit într-o anumită măsură pentru momentul în care <își va lua viața în propriile mâini> și pentru prima dată va fi un adult responsabil care se va concentra în mare parte pe plan profesional.

Acest nou debut poate varia în funcție de personalitățile diferite ale fiecăruia și este influențat de viața socială, noul program și multe responsabilități. Privind din afară, pentru noi aceste schimbări par nesemnificative, dar tinerii își găsesc cu greu cuvintele când este vorba despre această trecere bruscă, această diferența semnificativă dintre liceu și facultate, unde programul este unul fix, iar profesorii nu mai sunt interesați în aceeași măsură, sunt mai duri și nu țin cont de aspectele personale.

Pentru început este important să cunoști oameni noi, în general studenți în același an sau colegi din cămin. Pentru un student, cea mai convenabilă și cea mai des întâlnită alegere pentru cazare este căminul, dar odată cu asta vin și unele responsabilități.

„Pentru mine, acest început m-a luat puțin prin surprindere deoarece nu știam la ce să mă aștept, iar timpul era destul de limitat. Despre adaptarea la cămin pot spune că a fost relativ ușoară întrucât am avut norocul să am niște colege prietenoase cu care m-am înțeles. Fiind obișnuită să învăț singură, în liniște și cu voce tare, a trebuit să mă adaptez și la nevoile celorlalte colege. Pot spune că lipsa părinților are unele dezavantaje dar și avantaje. În acest fel am învățat să mă descurc singură, să iau anumite decizii pe cont propriu, dar cel mai mult mi-a lipsit prezența lor.”, mărturisește Emilia Dică, studentă în cadrul Universității de Medicină din Craiova.

Chiar dacă avem impresia că dintr-o dată suntem adulți, trebuie să recunoaștem că suntem doar la început, și într-un fel sau altul, fără experiență. În acest fel vei fi nevoit să înveți să gătești, să faci curățenie și să speli și vei ajunge să fii recunoscător mamei tale pentru tot ce a făcut pentru tine până acum.

„Treaba cu orașul e super tare la început, te trezești singur într-un oraș super mare și ai impresia că te-a lovit libertatea. Viață te încearcă după ce dispare sentimentul ăsta de euforie și dai de treburile casnice pe care trebuie să le faci, precum gătitul sau spălatul. Cât despre acomodarea într-un oraș nou, nu mi se pare un lucru extrem de greu, mai ales că generația noastră primește și ajutorul telefoanelor inteligente. Prietenii tăi de o viață vor veni și ei la facultate, ceea ce reprezintă un avantaj în procesul de acomodare. Eu sunt de părere că dacă orașul în care te muți este în țara ta și se vorbește limba română, acolo acomodarea trebuie să fie floare la ureche.”, spune Mădălin Mihai, student la Jurnalism în București.

Diferența semnificativă dintre cele două orașe între care oscilează un student are unele avantaje, dar și dezavantaje. Într-un oraș mare ai mai multe opțiuni legate de studii, viitoarea carieră și chiar opțiuni legate de petrecerea timpului liber. Partea neplăcută a locuirii într-un astfel de oraș este aglomerația excesivă, care poate fi un factor negativ în integrarea unui student dintr-un oraș mai mic.

„În prima săptămâna mi s-a părut relativ greu deoarece eram departe de familie, școală și prieteni. Un alt lucru pe care pot spune că nici la momentul actual nu îl suport este Bucureștiul. Ca orice oraș mare are părți bun și rele: multă populație, multă poluare, oameni frumoși, etc. După prima luna am început să văd cum e viața de student și pot spune că este chiar frumoasă, mai ales când te aduni cu prietenii și faceți lucruri frumoase împreună, sau simplul fapt că începi să cunoști noi personalități, mentalități, povești și astfel te dezvolți tu ca persoană și rămâi cu multe amintiri plăcute. În final, ca peste tot, sunt și lucruri frumoase, dar și mai puțin frumoase, totul depinde de viziunea și motivația pe care o ai.”, menționează Laurențiu Ene, student la Universitatea Politehnică din Bucuresti.

Oricat de mult și-ar iubi noua viață, la sfârșitul unei zile obositoare mai apare câteodată dorul de locurile copilăriei și de afecțiunea părinților care s-au chinuit să îi ofere studentului de acum viața pe care o are, lucruri care vor rămâne veșnic în inima oricăruia, neafectate de grijile vieții și de trecerea continuă a timpului.

- PUBLICITATE -