George Smarandache este cunoscut ca directorul Centrului Cultural „Eugen Ionescu”, însă activitatea în domeniul artistic nu se oprește aici, ci continuă ca regizor a mai multor piese de excepție.
Ce ați simțit când ați scris piesa, sau la ce v-ați gândit? „Am scris mai multe piese și scriu mai multe genuri de dramaturgie. Ultima pe care am scris-o se cheamă „Fluturele alb”, e cumva către absurd, celelalte fiind tot comedii, iar pe aceasta, unde joacă Anca și Andrei, am scris-o pornind de la o discuție. M-am întâlnit cu Andrei și i-am zis că eu cred că aș vrea să scriu o piesă pentru tine, o comedie, și cineva care ar putea să joace rolul ăsta ar fi Anca. Am început să scriu și să ne trimitem textele și a zis: „Senzațional, continuă!” Am continuat și anul acesta ne-am întâlnit la Constanța, am dat un text după care a început nebunia, București- Slatina, și pe 2 noiembrie am avut premiera. Acum este a treia oară când se joacă în centrul cultural. Anul trecut s-a jucat la Izbiceni, la rugămintea directorului centrului cultural de acolo, Tudor Gheorghe. De ce scriu comedii? Pentru că voi, tinerii, sunteți tot mai triști, iar bucuria mea, ca director de instituție culturală este să vă luminez chipurile, să vă văd veseli, măcar pentru o oră cât stați aici, cât și pe ceilalți concetățeni. La teatru uită de griji, uită de greutăți și se rup de realitate. Acesta e visul meu și într-o oarecare măsură am reușit. Iar pe voi, pe copii, vă iubesc și o să vă iubesc întotdeauna, voi sunteți viitorul și voi sunteți cei care îmi dați energia. Mă simt foarte bine când veniți aici cu diverse spectacole și serbări.”
Ce v-a făcut să vă îndrăgostiți de teatru? Să urmați această ramură? „După o carieră militara m-am apucat de scris, iar în teatru am debutat în 2011 cu piesa „Măgura” care este o epopee a satului românesc, începând de la naștere până la bătrânețe, chiar și moarte. M-am întâlnit cu Claudiu și cu Magda, asta era prin 2010, și le-am dat câte o carte scrisă de mine din trilogia „Lumea satului”. Când au citit au ajuns la partea cu Măgura, o povestioară mică și au zis: „Extraordinar, nu poți să o transformi într-o piesă de teatru?”. Le-am zis că da și iată cum a luat naștere prima mea piesă de teatru care s-a jucat de 27 de ori la Slatina, la Pitești, în Noua Zeelandă. Am jucat la Londra, în 2016, am câștigat locul 1 ca dramaturg la festivalul internațional, de atunci am tot scris și am avut actori de marcă care au jucat în piese.”
