Ionuț Vătafu este un tânar slătinean, fondator al primului radio local din oraș. Am fost curioasă să văd ce l-a determinat să meargă pe această idee și am stat de vorbă cu el.
Cum ți-a venit ideea de a înființa un radio în Slatina? „Am mai fost la câteva radiouri online înainte și am observat că fiecare oraș avea câte un radio local propriu. Atunci mi-am pus întrebarea de ce în Slatina nu este nici unul și m-am gândit să-l fac eu. Asta se întâmpla în 2009.”
Și cum a început totul? „M-am interesat de un domeniu web, să cumpăr echipamentul necesar și să informez oamenii. La momentul ăla toate ziarele și televiziunile voiau să-mi ia un interviu pentru că era ceva nou în Slatina, nu mai făcuse nimeni asta. A început să fie cât mai multă lume interesată și am început să facem emisiuni, chiar dacă acum nu mai sunt, fiecare dintre noi avea un anumit „program de transmisie”.
Au fost și critici? „Evident, sunt și critici, nu pot spune că mă place toată lumea, e imposibil. Fiecarea își creează propria audiență.”
Cum ai reușit să faci artiști cunoscuți să îți promoveze radioul? „Sunt foarte deschiși, cu cei de la Direcția 5 mam întâlnit pe stradă, le-am spus că am un radio local și că aș avea nevoie de ceva de genul <Noi suntem Direcția 5 și voi ascultați Radio Slatina>. S-a rezolvat ușor, mi-au trimis ce îmi trebuia pe mail. Cu ceilalți artiști am luat legatura doar telefonic.”
O întâmplare amuzantă de care îți amintești? „Când eram încă în liceu toți profesorii ascultau Radio Slatina să vadă până la ce oră stăm seara, ca să ne dea lucrare dimineața. Eu aveam emisiune de luni până vineri între 10PM-2AM și într-o seară am lungit- o până la 2 noaptea luând telefoane în direct. Dimineața următoare, la prima oră, întreabă profesorul <Ia spune Johnny cum a fost aseară la radio? Ia dă o dedicație la tablă despre subiectul de azi>. Alte momente funny vin din mesajele pe care le citești de la ascultatori, dar nu îmi amintesc unul mai amuzant acum.”
Crezi că o să renunți vreodată la radio? „Nu, probabil o să mă întorc mereu, așa cum nu l-am lăsat nici când am plecat din țară, nu cred că voi renunța vreodată.”
