De cele mai multe ori colindăm pe străzile pustii ale vieţii căutând speranţa de a ne inspira din oameni… din poveşti de viaţă, din situaţii care să ne facă să realizăm că doar o viaţă avem să fim ceea ce ne dorim…
Deodată, un fulg de nea ne poate inspira să creăm o poveste memorabilă pentru evoluţia noastră… un fulg de nea care e menit să anunţe venirea iernii și perioada sărbătorilor, cea mai frumoasă fiind Crăciunul.
Crăciunul este asociat de cele mai multe ori cu unele lucruri obișnuite pentru această perioadă: să oferi cadouri şi să respecți tradiţiile şi obiceiurile specifice.
NU! Crăciunul nu înseamnă numai să oferi cadouri, să împodobeşti bradul sau să spui poveşti adormind, iar dimineaţa să găseşti cadourile Moşului. Crăciunul înseamnă să oferi ce ai în suflet, să oferi iubire, compasiune, înţelegere, iertare, mulţumire şi multe alte lucruri pe care poate nu ai avut curajul să le oferi până acum.
Spiritul Crăciunului trebuie să oglindească frumuseţea sufletească, căci şi Domnul când s-a născut în această zi şi-a ales să creeze omul ca cea mai de preţ creatură de pe Pământ.
Trebuie să învăţăm să uităm de diferenţele care ne separă de ceilalţi şi să oferim atât cât avem în suflet, ba chiar mai mult… să oferim unor copii copilăria pe care nu au avut-o, să oferim pe lângă cadourile materiale şi cadouri sufleteşti care să ne facă să devenim mai buni nu numai de Crăciun, ci în fiecare zi.
Această perioadă trebuie să ne facă să conştientizăm că adevărata strălucire nu e numai a zăpezii, ci a reflexiei noastre. Noi reprezentăm adevăratele cadouri de Crăciun. Noi suntem spiritul Crăciunului…
Trebuie să păstrăm farmecul Crăciunului nu numai de 25 Decembrie, ci în viaţa noastră de zi cu zi. Adevăraţii îngeri ai zăpezii suntem chiar noi, iar noi nu trebuie să ne tăiem aripile…
